Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea pe vremea împăratului Grațian .
S-a născut în Melitina (Armenia ) din pântece sterp și neroditor .
Numele său înseamnă în limba greacă "voie buna ".
La vârsta de 29 de ani ajunge la Ierusalim și se nevoiește într-o peșteră .
Aici a săvârșit nenumărate minuni :a hrănit 400 de călători în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane a deschis porțile cerului tămăduind pământul de nerodire și a făcut posibil cu rugăciunea lui ca multe femei
sterpe să aibă copii.
Una din aceste femei este soția lui Terevon Sărăcinul .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu