Situatã pe șoseaua Abrud-Câmpeni-Turda Mãnãstirea Lupșa este una din cele mai vechi așezãri de pe Valea Arieșului.
Fiind întemeiatã de cãlugãrii ce sihãstreau în Țara Moților a avut de la început un mare rol duhovnicesc pentru satele din apropiere .
Cãlugãrii duceau viațã isihastã în post și rugãciune și țineau strânsã legãtura cu Mãnãstirea Peri din nordul Maramureșului și cu mãnãstirile din Moldova de unde aduceau cãrți de slujbã.
Actuala Bisericã de lemn a Sihãstriei Lupșa dateazã din anul 1421.
Ctitor este cunoscut boierul Stanislav din familia cneazului Candea de Lupșa.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea mãnãstirea avea doar câțiva cãlugãri în frunte cu egumenul Procopie .
Viața monahalã susținutã de cãlugãri a durat pânã în 1820 când din cauza presiunilor antiortodoxe mãnãstirea a fost desființatã iar cãlugãrii au fost alungați de autoritãțile habsburgice.
Biserica a fost folositã de greco-catolici pânã în 1948 când a revenit la Biserica Ortodoxã.
Din 1948 pânã în 1992 a fost locaș de cult și a aparținut de Parohia Ortodoxã.
În 1992 la solicitarea credincioșilor Episcopul Andrei al Alba Iuliei a reînființat așezãmântul mãnãstiresc cu obște de cãlugãri.
Biserica mãnãstirii cu hramul "Sfântul Mare Ierarh Nicolae " construitã din lemn de stejar este consideratã cea mai veche Bisericã de lemn din Transilvania.
Are formã de navã și la început a avut numai altar și naos iar în anul 1810 i s-a adãugat pronaosul și turla clopotnițã.
Dupã 1993 Biserica a fost renovatã fiind tencuitã în interior și pictatã.
Alãturi de Bisericã s-a construit o clãdire pentru Stãreție chilii trapezã și bucãtãrie.
Înainte de 1820 în chiliile ei a funcționat din vechi timpuri o școalã Bisericeascã de pregãtire a tinerilor pentru Preoți și cântãreți.
Cãlugãrii erau Dascãli Preoți și Duhovnici atât pentru cei ce învãțau carte cât și pentru sãtenii de pe Valea Arieșului fiind singura mãnãstire din aceastã zonã profund ortodoxã.
Aici funcționa o școalã și un atelier de picturã pe sticlã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu