Scrisoare catre cititori

Dragi cititori ,
In anul care trece am vorbit pe rand despre toate ramurile unei probleme care ne arde pe toti :cultura .
In continuare pana la Sfantul Ion voi vorbi despre manastiri dupa care revin la scriitori actori filosofi filologi istorici s.a.
Va doresc tuturor sa va odihniti si sa aveti sarbatori fericite langa cei dragi voua asa cum face tot romanul de rand .
La multi ani celor cu numele de Vasile si multe bucurii pe anul urmator si poate vom intelege cu totii ceva din el pentru ca din cel care trece nu s-a inteles mare lucru doar daca ne uitam cati actori au murit .
Ca sa nu mai vorbim de cantareti .
Sarbatori Fericite si ne vedem la anul !
Cu drag,
a voastra bloggerita 

Tãtãrãști-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfânta Ecaterina este o mãnãstire ortodoxã aflatã în comuna Tãtãrãștii de Sus la o distanțã de 56 de kilometri înspre nord de Alexandria și la 63 de kilometri de Pitești pe drumul județean 504 în județul Teleorman.
Sfânta Mare Mucenițã Ecaterina a trãit pe vremea împãratului Maximian în jurul anului 304.
Nãscutã în cetatea Alexandriei în familia principelui Consta tânãra era foarte frumoasã.
Încã din tinerețe ea s-a îndeletnicit cu învãțãtura greceascã și latineascã studiindu-i pe mai toți marii filosofi și poeți ai lumii antice.
Dupã ce L-a cunoscut pe Hristos tânãra și-a închinat viața Acestuia trãind în feciorie și rugãciune lucru care nu a plãcut nici mãcar pãrinților ei.
Pentru aceasta împãrații Maximian și Maxentie au prins-o pe Sfântã și au supus-o la nenumãrate chinuri.
Cu mila lui Dumnezeu și cu înțelepciunea ei Sfânta a întors la credințã peste o sutã și cincizeci de retori împreunã și pe mulți pãgâni.
În cele din urmã Sfintei Mucenițe i s-a tãiat capul luând astfel cununa cea neveștejitã.
Localitatea" Tãtãrãștii de Jos " este atestatã documentar pentru prima datã în anul 1538.
Satul este atestat documentar și în anul 1741 în vremea domnitorului Constantin Mavrocordat.
Boierii din familia Bãlãceanu proprietari de moșie în aceste locuri sunt menționați mult mai târziu spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prin Ionițã Bãlãceanu.
Situl arheologic cunoscut pânã de curând drept "Curtea întãritã a Bãlãcenilor" este situat în centrul localitãții amintite pe un vechi drum comercial ce fãcea legãtura între Dunãre și munți.

Baia de Aramã-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea din Baia de Aramã închinatã Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil se aflã în localitatea omonimã în județul Mehedinți în partea nord-vesticã a Olteniei.
Ziditã între anii 1694-1703 de ctitori de seamã ai vremii Biserica din Baia de Aramã s-a pãstrat bine pânã astãzi.
Baia de Aramã este strãbãtutã de râul Brebina care însuflețeste natura și fostele mine de cupru (aramã) .
În acest loc domnitorul Mircea cel Bãtrân a adus meșteri sași.
Datoritã așezãrii lui pe un drum comercial ce traversa Țara Româneascã spre sfârșitul secolului al XVII-lea satul a devenit târgușor (oraș).
Mãnãstirea din Baia de Aramã a fost ziditã în aproximativ nouã ani aceastã duratã întinsã nefiind încã deslușitã.
Mai înainte de aceasta în Baia de Aramã a funcționat un schit smerit.
În anul 1694 la îndemnul Sfântului Constantin Brâncoveanu s-a pus piatra de temelie a Bisericii lucrãrile de zidire fiind terminate în anul 1703.
În rândul ctitorilor precum mãrturisește pisania originalã a Bisericii se aflã Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu banul Cornea Brãiloiu și Milco Bãieșul.
Biserica cea nouã din Baia de Aramã închinatã Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil ziditã în 
stilul Brâncovenesc stil specific vremii respective a fost împrejmuitã mai apoi cu un zid de bolovani de piatrã.
Pisania Bisericii consemneazã urmãtoarele :"Cu vrerea Tatãlui și cu îndemnarea Fiului și cu sãvârșirea Sfântului Duh au fãcut aceastã Sfântã Bisericã dumnealui jupânul Cornea Brãiloiu Ban dimpreunã cu dumnealui jupânul Milco Bãiașul nepot de frate Pozanu cãpitanul cu toatã cheltuiala dumnealor și fiind igumen Kir Vasile arhimandrit în zilele prea luminatului creștin domn Io Constantin Basarab Voievod .
Începutu-s-au a se zidi aceastã Sfântã Bisericã la maiu 22 leat 7202 (1694) și au sãvârșit cu toatã podoaba ei la maiu 7 7211 (1703) .
Eu mâna pãcãtoasã pictorul Bisericii Neagoe și Partenie ieromonah de la Tismana."

Gura Motrului-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Gura Motrului este o veche mãnãstire ortodoxã din județul Mehedinți.
Aflatã în satul Gura Motrului comuna Butoiești mãnãstirea se aflã la o distanțã de numai trei kilometri de localitatea Filiași și la alți 62 de kilometri depãrtare de orașul Drobeta Turnu Severin.
Potrivit tradiției aceastã mãnãstire a fost ziditã pentru prima datã de Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana.
Oficial însã mãnãstirea a cãrei Bisericã centralã este închinatã Sfintei Cuvioase Parascheva a fost ziditã de evlaviosul Harvart mare logofãt al Sfântului Voievod Neagoe Basarab între anii 1512-1521 .
Mãnãstirea Gura Motrului se aflã ziditã aproape de un vechi schit monahal .
Potrivit tradiției locului schitul cel vechi ar fi fost zidit de Sfântul Cuvios Nicodim cel   Sfințit cândva pe la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Bisericuța de lemn și cele câteva chilii ale Schitului erau înconjurate de o podgorie (vița-de-vie) pãstratã pentru o vreme în partea sudicã a mãnãstirii actuale.
Pânã nu demult podgoria era numitã "Via Sfântului".
La rândul lui izvorul din apropierea mãnãstirii se numește pânã astãzi "Izvorul Sfântului Nicodim ".
Deși tradițiile locale sunt foarte puternice de la vechiul schit nu s-au aflat nici documente nici urme arheologice sau obiecte de cult.
Într-un hrisov al Voievodului Neagoe Basarab dat în ziua de 13 ianuarie 1519 se menționeazã faptul cã la Gura Motrului exista deja o mãnãstire bine ziditã închinatã    Sfintei Cuvioase Parascheva pe care o ridicase "jupân Harvat" mare logofãt al domnitorului.
Pentru întreținerea proprie mãnãstirea din Gura Motrului a primit moșii în satele Sușita și Grosieri.

Poiana Mãrului-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Poiana Mãrului cu hramul Duminica Tuturor Sfinților este o mãnãstire ortodoxã   din România situatã pe teritoriul administrativ al satului Bãltãgari din comuna Bisoca județul Buzãu.
Este localizatã la poalele muntelui Ulmușoru (943 m) într-o pãdure de foioase și conifere pe drumul dintre reședința comunei (Bisoca) și satul Jitia reședința comunei cu același nume județul Vrancea .
Aparține de Arhiepiscopia Buzãului și Vrancei Mitropolia Munteniei și Dobrogei .
Are statut de monument istoric având cod LMI-BZ-II-a-A-20156.
A fost ctitoritã în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat.
Vechea vatrã a Schitului a fost ceva mai sus de cea actualã.
Primul Stareț i-a fost cuviosul Vasile canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mãrului.
Biserica de lemn originalã a ars în 1771 fiind refãcutã în perioada 1780-1784 (cod LMI-
BZ-m-A-20156.02).
O a doua Bisericã tot din lemn (cod LMI-BZ-m-A-20156.01) a fost construitã în perioada 1810-1812 prin strãdania Starețului Teodosie al II-lea.
Dupã un nou incendiu în februarie 1879 (Stãreția trapeza și rândul chiliilor de lângã arhondãrie) Schitul și-a mai prelungit viața pânã în 1893 când a fost desființat fiind reînființat în 1938 ca mãnãstire de maici.
În 1935 sub Episcopul Ghenadie Niculescu se construiește la intrare o clopotnițã din lemn prin care se face actualmente intrarea la mãnãstire.
În 1956 Bisericile mãnãstirii au fost renovate de Comisia Monumentelor Istorice iar dupã 1990 redevine mãnãstire de cãlugãri.

Segarcea-o altã mãnãstire importantã a țãrii

Mãnãstirea Segarcea este o mãnãstire ortodoxã din Arhiepiscopia Craiovei.
Aflatã în localitatea Segarcea județul Dolj la câțiva zeci de kilometri înspre sud de orașul Craiova așezarea monahalã de la Segarcea este una deosebit de veche Biserica actualã fiind ziditã în anul 1547.
Numele localitãții provenind din douã cuvinte latinești alãturate ("seges" și "arcesitus") înseamnã "pãmânt dorit" sau "pãmânt mult visat" .
Prima mențiune documentarã despre existența unei moșii la Segarcea este cea din actul din 10 iunie 1416 scris la Argeș în timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân.
Prin acest document domnitorul întãrește unor boieri moșiile din zonã.
Printre boierii care au semnat actul se gãsește și un boier cu numele "Dragomir de la Segarcea".
Mai apoi localitatea Segarcea este amintitã în data de 15 septembrie 1557 într-un document emis la Târgoviște și semnat de domnitorul Pãtrașcu cel Bun.
Pe moșia Segarcea "doamna Sultãnica" a ridicat un mic schit din lemn în vremea lui Negru-Vodã.
Mai apoi în anul 1547 pe moșie a fost ridicatã Biserica de zid închinatã Adormirii Maicii Domnului.
Aceasta a fost ziditã în stil muntenesc având o turlã pe naos și o alta pe pridvorul deschis de formã patrulaterã.
În anul 1600 în timpul voievodului Mihai Viteazul Biserica a fost înconjuratã și întãritã cu ziduri masive de cãrãmidã construite în formã de cruce.
Deasupra porții de intrare se aflau înscrise cele trei cifre romane MDC reprezentând anul construirii acestor ziduri.
Stãreția cu pivnițã prispa cu deschideri boltite și chiliile au fost anexate mai târziu.

Cosuna -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Cosuna cunoscuta si sub denumirea de Bucovatul Vechi este o veche manastire ortodoxa aflata pe drumul de iesire din Craiova care duce spre Cetate in cartierul Mofleni .
In incinta acestei manastiri se afla Seminarul Teologic Ortodox .
Aceasta manastire este una dintre cele mai vechi constructii atestate documentar din tinuturile Craiovei ea fiind o piesa de o inestimabila valoare patrimoniala in Mitropolia Olteniei .
Manastirea Cosuna-Bucovatul Vechi a fost ridicata in anul 1483 Biserica acesteia fiind ridicata in perioada anilor 1506-1512 .
Actuala Biserica dateaza din anul 1572 din vremea domnitorului Alexandru al II-lea Mircea cand a fost ridicata de catre Stefan clucerul si de fiul sau Parvu cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae .
Primul nume al manastirii este cel de "Cosuna " cum apare numita intr-un act al Mitropolitului Eftimie (ianuarie 1574) si intr-un act al voievodului Mihai Viteazul .
Aceasta denumire se trage fie de la cuvantul slavon care inseamna "pasune de iarba "  fie de la un cuvant din latina care inseamna "fabula"  fie de la faptul ca prin aceste locuri coborau adesea oamenii de la munte care impleteau cosuri de nuiele .
Dupa anul 1572 manastirea incepe sa fie numita si "Bucovatul Vechi " dupa numele mosiei omonime aflata pe celalalt mal al raului Jiu .
Acest nume trimite spre cuvantul slavon care inseamna "fag " facand referire la padurile de fagi din zona .
Intre anii 1834-1843 obstea manastirii Cosuna -Bucovatul Vechi a fost mutata in partea dreapta a Jiului unde s-a construit o alta Biserica numita Bucovatul Nou .
In anul 1583 fiul ctitorului Parvu clucerul a inchinat acest asezamant catre Manastirea Sfantul Varlaam de la Meteora din Grecia .

Magii de la Rãsãrit-o poveste nemuritoare

În creștinism magii de la Rãsãrit apar în Evanghelia dupã Matei ca un grup de strãini dinspre Rãsãrit care au venit la Nașterea Domnului.
În tradiția româneascã sunt numiți craii de la Rãsãrit și sunt în numãr de trei :Melchior Baltazar și Gaspar.
Numãrul magilor precum și rangul lor nu este menționat în Biblie dar pentru faptul cã au adus pruncului Isus trei daruri :aur smirnã și tãmâie în cultura popularã se afirmã cã ar fi fost trei.
Conform Bisericii Romano-Catolice Melchior Baltazar și Gaspar sunt considerați Sfinți și sunt sãrbãtoriți pe data de 6 ianuarie.
Numele crailor de la Rãsãrit a fost menționat într-o Evanghelie a Bisericii Armenești aici menționându-se și rangul lor :Melkon Regele Persiei Gaspar Regele Indiei și Baltazar Regele Arabiei.
În unele țãri cu o majoritate Romano-Catolicã precum țãrile Americii Latine și țãrile Iberice 
tradițional regii magi aduceau cadouri copiilor Moș Crãciun fiind un personaj de import și de datã recentã.
Țarã aflatã la Rãsãrit de unde vin acești magi sau împãrați ar putea fi Babilon (conform Sfântului Maxim și Teodot de Ancira) Persia(potrivit  Sfântului Clement din Alexandria și a Sfântului Chiril din Alexandria) sau Arabia (dupã Sfântul Iustin Tertulian și Sfântul Epifanie).
Cuvântul magi denotã faptul cã personajele respective ar fi fost de origine persanã.
Perșii erau de religie Zoroastrianã iar acești magi erau cãutãtori în stele și mari preoți.
Cãlãtoria lor este descrisã ca fiind provocatã de un fenomen cosmic ieșit din tipar o anumitã stea care a apãrut pe cer și care se mișca.

Rogozu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Roguzu este una dintre mãnãstirile ortodoxe din județul Vrancea .
Aflatã în localitatea Slobozia Bradului vatra monahalã din Rogozu dateazã încã din anul 1647.
De pe drumul european ce leagã între ele localitãțile Focșani și Râmnicu Sãrat la o   distanțã de 32 de kilometri de Focșani și 10 kilometri de Râmnicu Sãrat se cotește spre localitatea Slobozia Bradului cale de încã vreo șase kilometri prin satul Liești.
Pe locul actualei mãnãstiri în anul 1647 voievodul Matei Basarab a ctitorit un schit cu o Bisericuțã de lemn.
Acest lucru este dovedit de o piatrã încrustatã cu acest an piatrã care se mai pãstreazã și astãzi deasupra intrãrii în Bisericã.
Dupã unele surse Schitul a purtat inițial numele "Poiana Rusului" nume care se trage de la cãlugãrii ruși care au viețuit aici la începuturile sale.
În anul 1760 Schitul apare menționat în documentele vremii ca fiind reconstruit tot din lemn de cãtre Pãrintele Manea.
Obștea era de maici .
În anul 1812 dupã un incendiu devastator care distruge Biserica de lemn Constantin Robescu înalțã o Bisericã din zid închinatã Nașterii Sfântului Ioan Botezãtorul. 
De-a lungul vremii aceasta a trecut prin mai multe lucrãri de consolidare și îmbunãtãțire .
Mai înainte de a ajunge la clopotnița mãnãstirii pe partea stângã se aflã muzeul monahal 
amenajat și stâlpi de lemn sculptați ziditã în vechiul stil românesc.
În muzeu sunt pãstrate cu grijã mai multe icoane și obiecte Bisericești vechi.
Chiliile monahale sunt construite circular în jurul Bisericii mari.
În partea dreaptã a clopotniței de zid înspre Rãsãrit se afla Stãreția chiliile noi și paraclisul închinat Nașterii Maicii Domnului.
Ziditã în formã de navã Biserica este împãrțitã tradițional în Altar naos și pronaos.
Turla Bisericii înãlțatã deasupra pronaosului are formã octogonalã fiind înãlțatã pe o bazã pãtratã și acoperitã cu tablã.

Mãnãstirea Sfântul Ioan Rusul-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfântul Ioan Rusul a luat ființã la 1 noiembrie 2008 pe ruinele unei foste unitãți militare a Poliției de Frontierã Giurgiu.
Este situatã la marginea localitãții Slobozia comunã aflatã la doar câțiva pași de Dunãre.
În apropiere se aflã o pãdure de stejari seculari astãzi în posesia mãnãstirii nou-înființatã.
Crescut în obștea Schitului Darvari Prea Sfințitul Doctor Ambrozie Meleacã Episcopul Giurgiului protosinghelul Macarie Sotarcã Starețul Mãnãstirii Sfântul Ioan Rusul a purces la demararea în data de 20 noiembrie 2008 a primelor lucrãri de construcții ale locașului monahal.
Pe data de 26 decembrie a anului 2008 a avut loc aici întâia slujbã în paraclisul recent amenajat la Liturghie participând și Prea Sfințitul Doctor Ambrozie unde a avut loc hirotonia întru Diacon a Preacuviosului Ciprian Meiu viețuitor  al mãnãstirii .
În aproximativ o lunã de zile lucrând cu 6 echipe de meșteri veniți de la Piatra Neamț s-a reușit amenajarea unui Paraclis închinat Sfântului Ioan Rusul și a unui corp de clãdire ce are la parter o salã de mese pentru 50 de persoane cu bucãtãrie iar la etaj 6 chilii fiecare   cu baia ei.
Catapeteasma paraclisului sculptatã în lemn de stejar este lucratã manual la Piatra Neamț 
si împodobitã cu icoane vechi din secolul al XVIII-lea care au fost transferate de la muzeul Episcopiei și au aparținut mãnãstirii Cãscioarele situatã pe malul drept al Argeșului pe drumul ce coboarã de la Târgoviște la Giurgiu în satul cu același nume.
Pe pereții vopsiți în alb impresioneazã în mod deosebit douã icoane împãrãtești de la Mãnãstirea amintitã mai sus.

Cotești-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Cotești este una dintre vechile mãnãstiri ortodoxe din județul Vrancea.
Așezatã în comuna Cotești la o distanțã de vreo doisprezece kilometri sud-vest de Focșani mãnãstirea vrânceanã închinatã Sfintei Treimi este atestatã documentar încã din anul 1720.
De pe drumul european ce face legãtura între localitãțile Focșani și Râmnicu Sãrat la cinci kilometri distanțã de Focșani se cotește spre localitatea Cotești cale de vreo cinci kilometri  iar apoi încã vreo trei kilometri pânã în incinta mãnãstirii.
Astãzi mãnãstirea este însuflețitã de o obște de maici.
Mãnãstirea Cotești este așezatã într-o poianã frumoasã înconjuratã de pãdure și podgorii la marginea satului Cotești.
Îndeobște se crede cã prima așezare monahalã din acest loc a fost întemeiatã în anul    1720 de cãtre Episcopul Ștefan al II-lea al Buzaului.
Potrivit pomelnicului ctitorilor transcris dupã textul chirilic în data de 12 martie 1941 de cãtre preotul Alexandru Marin pãstrat încã și astãzi în mãnãstire Biserica dateazã din anul 1720 ea pãrând a fi construitã de cãtre Episcopul Ștefan al II lea al Buzãului.(1720-1732).
În anul 1728 odatã cu venirea la putere a domnitorului Nicolae Mavrocordat acest Episcop a transformat vechea școalã înființatã de fostul Episcop Ștefan I Tipograful într-una greco-slavonã.
Pentru râvna lui arãtatã în grecizarea învãțãmântului Episcopul Ștefan al II lea  este înãlțat de cãtre Constantin Voievod fiul lui Nicolae Mavrocordat în scaunul de Mitropolit al Ungro-Vlahiei (1732-1738 ) .
Un document din data de 12 ianuarie 1757 pãstrat astãzi în Arhivele Statului menționeazã o donație fãcutã de Avram și Simona soția lui printr-un zapis "dat în mâna Preotului Nicolae de la Schitul Cotești".

Mușunoaiele-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Mușunoaiele este o mãnãstire ortodoxã din județul Vrancea.
Așezatã în localitatea Fiționești mãnãstirea închinatã Adormirii Maicii Domnului a fost înființatã în secolul al XVII-lea.
Din localitatea Panciu se pornește spre comuna Fiționești cale de unsprezece kilometri apoi alți optsprezece kilometri pe un drum forestier.
În apropiere de mãnãstire se aflã mormântul eroinei Ecaterina Teodoroiu și situl   arheologic "Cetãțuia Mãnãstioara".
Istoria recentã a acestei mãnãstiri este impresionantã ea fiind un simbol al rezistenței anticomuniste din Munții Vrancei .
Astãzi obștea monahalã este alcãtuitã din câțiva cãlugãri.
Mãnãstirea Mușunoaiele se aflã așezatã pe Valea Zãbrãuțiului în comuna Fiționești nu departe de Mãnãstirea Brazi .
Prima așezare monahalã este pusã în legãturã cu sihaștrii din vechime nevoitori în aceste pãduri care din când în când coborau la Bisericã spre a primi Sfintele Taine.
Potrivit unor mãrturii documentare unii viețuitori ai Mãnãstirii Brazi l-au rugat de mai multe ori pe Mitopolitul Teodosie al II-lea retras în mãnãstirea lor sã ridice un schit pe valea Zãbrãuți între anii 1675-1694 .
Cel care a pus temelia primului așezãmânt numit Mușunoaiele a fost Episcopul Lavrentie al Romanului ucenic de seamã al Sfântului Teodosie de la Brazi.
Acesta a înzestrat așezãmântul cu toate cele necesare vieții mãnãstirești obținând și   unele scutiri de taxe pentru noul schit .
Prima Bisericã a Schitului Mușunoaiele a fost construitã din lemn fiind închinatã 
Adormirii Maicii Domnului.
Din pricina condițiilor meteorologice aspre în numai un secol Bisericuța s-a dezafectat nemaiputând fi folositã.

Valeni-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Valeni se afla pe Valea Topologului la numai doi kilometri de orasul Curtea de Arges in judetul Arges .
Localitatea Valeni este mentionata pentru prima data intr-un document din anul 1536 cand Radu Voievod ii da o porunca logofatului Parvu.
Prima Biserica din Valeni inchinata Sfintei Treimi a fost construita din lemn intre anii 1691-1692 de catre calugarul Zaharia din neamul boieresc Gradisteanu ajuns mai apoi schimonah cu numele Zosima .
Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea cand a avut loc razboiul ruso-turc in Manastirea Valeni a slujit o obste monahala de calugari .
Imediat dupa razboi Preasfintitul Iosif I Episcopul Argesului muta obstea calugarilor in Manastirea Robaia iar in Valeni aduna maicile din schiturile desfiintate .
Pe locul vechii Biserici intre anii 1883-1884 Preasfintitul Ghenadie al II-lea Episcopul Argesului cu ajutorul Staretei Fevronia Petrescu construieste o Biserica din zid .
Tot acum este infiintat si un atelier de tesatorie marit ulterior de Episcopii Nichita si Grigorie ai Argesului .
Biserica Bolnita a fost zidita in anul 1887 de catre schimonahul Iosif Cotmeneanul si este inchinata Invierii lui Lazar .
Biserica manastirii se va darama in data de 8 aprilie 1941 din cauza avariilor suferite de pe urma cutremurului din 1940 .
Turla s-a prabusit si in cadere a daramat si zidurile adiacente .
Dupa curatarea locului s-a pus piatra de temelie a actualei Biserici inchinata Adormirii Maicii Domnului .
Actuala Biserica a fost construita intre anii 1948-1955 prin stradania Episcopului Iosif Gafton a Staretei Anatolia Manu si a obstii monahale .
Fiind o ctitorie monahala Biserica este mai putin elaborata decat una voievodala .

Recea-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Recea este una dintre cele mai mari manastiri din judetul Targu Mures .
Aflata pe Drumul National 15 numit si Drumul European 60 la numai doi kilometri de Aeroportul Targu Mures si la doar 14 kilometri manastirea este cunoscuta mai ales pentru vietuirea de aici a Parintelui Duhovnic Ioan Iovan .
Manastirea de la Recea a luat fiinta in anul 1991 arhitectura ansamblului monahal fiind una tipic romaneasca .
Obstea de maici care insufleteste manastirea se nevoiesc intru toate spre a urma Sfintilor dand astazi o puternica marturie crestina in spatiul romanesc .
Inceputurile manastirii stau in stransa legatura cu ostenelile si rugaciunile Maicii Starete Stavrofora Cristina .
Initiativa ridicarii manastirii de maici de la Recea a avut-o Prea Sfintitul Andrei Arhiepiscopul de Alba Iulia lucru inceput a fi zidit in luna octombrie 1991.
Datorita greutatilor intampinate intre lunile noiembrie-decembrie 1991 s-a grabit finalizarea cladirii administrative .
In anul urmator se va construi clopotnita si un Altar de vara ambele din caramida .
Bisericii celei mari inchinate Nasterii Maicii Domnului i se va pune piatra de temelie in ziua de 24 aprilie 1995 pe cand se praznuia Izvorul Tamaduirii .
In numai un an Biserica va fi terminata de ridicat si de impodobit in exterior ;ramanea de lucrat numai fresca si impodobirea interiorului .
Arhitectura intalnita la Manastirea Recea imbina armonios mai multe stiluri de constructie printre care :stilul romanesc din Muntenia ;stilul moldovenesc;stilul Bizantin si stilul Brancovenesc.
Biserica cea mare este zidita in forma de cruce fiind impartita in trei parti binecunoscute (pridvor pronaos naos si Altar ) si avand trei turle una mare pe naos si alte doua mai mici asezate pe pronaos .
Corpul de chilii se afla in partea dreapta a Bisericii acesta fiind zidit in forma literei L pe doua nivele .

Grãjdeni-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Grãjdeni este o mãnãstire cu obște de maici din județul Vaslui.
Purtând hramul Sfânta Treime Bisericuța mãnãstirii este încãlzitã neîncetat de rugãciune și slujbe.
Numele de Grãjdeni vine de la grajdurile care adãposteau caii Poștei.
Aici obișnuia sã poposeascã și Petru Rareș în drumul lui cu carele de pește de la Galați la Suceava.
Legenda locului spune cã într-un an trecând cu carele de la Galați spre Suceava a dormit sub un copac din pãdurea Grãjdeni (pe atunci nu exista satul) și a avut un vis foarte frumos  în care cele douã dealuri din fațã erau din aur iar din gurã îi ieșea un roi de albine.
Ajuns aproape de locul pe care astãzi se aflã gara Crasna este întâmpinat de o solie de cãlãreți domnești de la Suceava care-i aduc vestea cã Divanul Domnesc și Mitropolitul țãrii l-au ales Domn.
Ajungând cu adevãrat Domn a hotãrât cã în locul unde a avut visul cel frumos sã ridice o Bisericã.
Hotãrârea a fost îndeplinitã ridicând în locul respectiv o Bisericuțã de lemn care a fost transformatã în schit cu schimnicii locului și apoi cu monahii greci.
Nu se gãsesc însemnãri privind data precisã a ridicãrii Bisericuței dar e sigur cã aceasta s-a realizat în prima domnie a lui Petru Rareș din anii 1527-1538 .
Bisericuța lui Petru Rareș a durat pânã în anul 1711 cand a fost incendiatã de tãtari.
Din aceasta a scãpat numai un pomelnic al domnitorului în limba slavonã și o icoanã cu chipul Maicii Domnului.
Dupã ce a trecut pârjolul tãtãresc a fost ridicatã o nouã Bisericã tot pe locul ctitoriei lui Petru Rareș.
Aceasta a fost renovatã în 1853 dar în anul 1870 s-a dãrâmat .
Vlãdica Anania a ridicat o nouã Bisericã care s-a sfințit în anul 1872 cu hramul Sfântul Nicolae.
În anul 1932 a venit ca slujitor Ieromonahul Agatanghel Georgescu.
În anul 1952 cu aprobarea Sfântului Sinod schitul cãlugãrilor este transformat în mãnãstire de maici.

Sfântul Fanurie-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfântul Fanurie se aflã la 5 kilometri de localitatea Siliștea Gumești și la 5 kilometri de localitatea Balaci în județul Teleorman.
Sfântul Mucenic Fanurie este prãznuit la 27 august.
Pe lângã acest hram Biserica mãnãstirii mai prãznuiește și pe Sfinții Împãrați Constantin și Elena.
Cu ani în urmã aici a funcționat o unitate militarã ;dezafectatã în anul 1960 terenul și construcțiile cu arhitectura tipic cazonã au fost cedate de cãtre Ministerul Apãrãrii Naționale Ministerului Culturii și Cultelor și ulterior Episcopiei Alexandriei și    Teleormanului în vederea înființãrii unui așezãmânt monahal dorit de locuitorii comunei și ai localitãților din zonã.
Aceasta este singura mãnãstire din țarã care deține în proprietate un aeroport 
ca rãmãșițã a unitãții militare de aici.
În zonã în timpuri de mult apuse au existat mai multe mãnãstiri unele dintre acestea au supraviețuit altele însã nu .
Începuturile mãnãstirii Sfântul Pantelimon dintre Balaci și Siliștea Gumești se întind cu mult mai înainte de actuala renaștere a acesteia.
Mãnãstirea a avut o soartã nu prea fericitã ca urmare a mișcãrilor militare din zonã.
Unitatea militarã și aeroportul înființate aici dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial au șters orice urmã de mãnãstire.
Exista o depeșã a unui protopop teleormãnean care solicita Comisiei Monumentelor Istorice în anul 1921 dãrâmarea Bisericii Sfântul Nicolae din satul Siliștea-Gumești și construirea unei Biserici noi pe locul acesteia deteriorate.
Deși "Biserica veche" nu avea nici 100 de ani în inventarul ei aflãm opt icoane vechi deosebit de valoroase.
Este posibil ca aceste icoane sã fi provenit de la mãnãstirea dintre Balaci și Siliștea-Gumești care se desființase nu de prea multã vreme.
Cele aproape 30 de pavilioane ale unitãții militare sunt ocupate în anii 1960 de cãtre o casã   de copii (1600 de copii) .
Aceastã casã de copii este mutatã de aici în preajma marii revoluții din anul 1989.
Dupã anul 1990 rãmânând pustii pavilioanele  ajung aproape o ruinã.
Dispar uși ferestre instalații etc.
Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Galaction al Alexandriei și Teleormanului s-a dat curs mirenilor din acea parte a județului și în anul 1998 în cladirile fostei unitati militare au fost amenajate chilii o trapeza si un paraclis pentru viata monahala a unui numar de 15 calugari iar in decembrie 1998 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane .

Luncanii de Sus-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

A fost înființatã în anul 2001 cu binecuvântarea Înalt Preasfinției Sale Mitropolit Nicolae mai întâi ca schit.
Piatra de temelie s-a pus de cãtre Preasfinția Sa Episcop-vicar Lucian Lugojanu la 12 august 2001.
Serviciile religioase se oficiazã în Biserica de lemn.
Alte lucrãri de construcție s-au desfãșurat între anii 2001-2005.
Nu are posibilitãți de cazare.

Ianculești-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Ianculești este situatã la 35 de kilometri de Ploiești pe ruta Ploiești-Vãlenii de Munte cu deviere la dreapta în zona comunei Mãgurele circa 20 de kilometri spre comuna Șoimari.
La început s-a aprobat înființarea unui schit de cãlugãri cu hramul "Înãlțarea Sfintei Cruci" care sã aparținã de Mãnãstirea Crasna sub îndrumarea Pãrintelui Arhimandrit Nicodim Dimulescu ca mai târziu pe 14 iulie 2005 conform Hotãrârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române numãrul 162\2005 sã devinã mãnãstire cu autonomie deplinã.
Starețul acestei Sfinte mãnãstiri Ianculești a fost numit Pãrintele Ieromonah Benedict Sbârnãu.
Ideea înființãrii acestei Sfinte Mãnãstiri aparține ctitorilor acestuia și anume Economist Eleonora Ianculescu și Jurist Ecaterina Ianculescu care au dorit ca lângã casa pãrinteascã din comuna Șoimari județul Prahova sã fie înãlțatã o Sfântã Mãnãstire în amintirea defuncților pãrinți (Victoria și Bucur Ianculescu) donând în acest scop 32 de hectare de teren (agricol și forestier).
Pentru realizarea acestui obiectiv ctitorele au primit binecuvântarea Duhovnicului respectiv a Pãrintelui Profesor Constantin Galeriu apoi binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist care l-a însãrcinat pe Înalt Prea Sfințitul Profesor Doctor Arhiepiscop Teodosie cu realizarea lui.
În vederea eliberãrii titlurilor de proprietate și ulterior a întocmirii documentației tehnice -cadastru privind donația terenului -un rol important în realizarea acestora l-a avut Înalt Preasfinția Sa Arhiepiscop Teodosie la nivelul Prefecturii Prahova cât și domnilor directori din Prefecturã.
Donația terenului cãtre Arhiepiscopie pentru mãnãstire s-a efectuat în februarie 2001 conform contractului de donație și încheierii de carte funciarã numãrul 463/15 martie 
2001 Judecãtoria Vãlenii de Munte.
Pe 17 august 2004 s-a început decopertarea drumului de acces spre locul unde urma sã fie   înãlțatã Sfânta Mãnãstire Ianculești.
Drumul de acces în lungime de 370 de metri cu podul din beton armat cu profil oțel cât și fundația Bisericuții de lemn au fost realizate din fondurile financiare ale Ex Prefectului Inginer Georgicã Diaconu.
Bisericuța de lemn a Sfintei Mãnãstiri Ianculești a fost adusã prin grija Înalt Prea Sfințitului Teodosie și Prea Sfințitul Varsanufie comuna Lunca județul Hunedoara ca danie a credincioșilor de acolo.

Sfântul Ioan cel Nou-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este o mãnãstire cu obște de cãlugãri purtând hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe .
Aceasta a fost ridicatã pentru a face fațã credincioșilor ce veneau sã se închine moaștelor Sfântului Ioan cel Nou.
Biserica a fost începutã de voievodul Bogdan al III-lea fiul lui Ștefan cel Mare în 1514 și terminatã de Ștefãnițã Vodã fiul lui Bogdan în 1522 așa cum ne aratã și pisania aflatã deasupra ușii de intrare în pridvor.
Biserica a fost Sfințitã de Mitropolitul Teoctist .
Sub domnia lui Bogdan al III-lea arhitectura a dat la ivealã unul dintre cele mai impresionante monumente Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava unde sunt aplicate cu fidelitate și cu  toate consecințele de rigoare principiile  formulate de artiștii marelui Ștefan  desigur la o scarã mai mare.
Pisania slavonã amplasatã deasupra ușii dintre exonartex și tindã aratã cã zidirea Bisericii Sfântului Gheorghe a fost începutã de Voievodul Bogdan al III-lea și terminatã de Ștefãnițã Vodã .
Nu putem ști cu certitudine care au fost cauzele care au determinat tãrãgãnarea construirii acestei Biserici timp de opt ani.
Bogdan al III-lea reușește în timpul domniei sale doar în douã luni sã termine Biserica din Reușeni pe care Sfântul Ștefan cel Mare nu mai apucase sã o termine.
Biserica este începutã de Bogdan al III-lea dar nu reușește sã o vadã sfințitã întrucât la 21 aprilie 1517 se anunțã cã Voievodul era adus spre veșnica odihnã alãturi de pãrintele sãu la Putna.
Tronul Moldovei avea sã fie ocupat de Ștefãnițã Vodã (minor).
Biserica este terminatã în primul an în care Ștefãnițã va putea sã se intituleze "Dei gratia Dominus et Woiewoda regni Moldaviae".
Scopul mãrturisit la începutul zidirii era acela de a servi Biserica Mitropoliei Sucevei întrucât Biserica Mirãuți se dovedea a fi neîncãpãtoare.
Complexul de arhitecturã medievalã al fostei Catedrale Mitropolitane cuprinde alãturi de Biserica propriu-zisã și turnul-clopotnițã și eclesiarnița lui Anastasie Crimca.

Sighisoara-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Sighisoara este o manastire ortodoxa din judetul Mures .
Asezata la o distanta de doar patru kilometri inspre vest de centrul orasului medieval Sighisoara manastirea de calugari cu viata de obste este inchinata Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir praznuit in ziua de 26 octombrie .
Paraclisul manastirii are drept hram "Izvorul tamaduirii" praznuit anual in prima vineri dupa Sfintele Pasti numita Vinerea Luminata .
La aceasta manastire se ajunge mergand pe drumul national 13 (drumul european 60) care face legatura intre orasele Brasov si Sighisoara cale de 106 kilometri .
De asemenea aici se poate ajunge si pe drumul national care leaga intre ele localitatile Sibiu Medias si Sighisoara cale de 90 de kilometri precum si pe drumul national 13 care leaga intre ele localitatile Targu Mures si Sighisoara cale de 52 de kilometri .
Primul vietuitor al manastirii a fost fratele Zaharia Boitos venit aici din Manastirea Frasinei .
Mai apoi in anul 1998 avand binecuvantarea arhiepiscopala in acest loc a venit pentru intaia oara Parintele Protosinghel Ghelasie Tepes de la Manastirea Lupsa .
Impreuna cu el au venit aici si alti patru calugari :Ieromonahul Emanuel rasoforul Ioil rasoforul Irineu si fratele Simion .
Cei cinci monahi au inceput a zidi manastirea pe un teren donat de o familie de crestini ortodocsi din zona .
In data de 26 octombrie 1997 a fost savarsita slujba de Sfintire a pietrei de temelie pentru ridicarea Bisericii celei mari de catre Preasfintitul Andrei Andreicut .
Tot acum a fost amenajat si un paraclis modest la demisolul locasului de cult necesar pentru oficierea slujbelor de toata vremea .
Intre anii 1999-2000 s-a ridicat corpul de chilii paraclisul trapeza si Staretia iar mai apoi in anul 2001 a fost terminata de zidit si Biserica cea mare .
Sfintirea paraclisului monahal a fost savarsita in data de 10 mai 2002 de catre Preasfintitul Andrei .
In continuare in anul 2002 au fost finisate toate cladirile ridicandu-se un arhondaric o trapeza pentru pelerini si o clopotnita .

Viforata-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Viforata aflata in satul cu acelasi nume din comuna Aninoasa judetul Dambovita este o manastire cu obste de maici ce dateaza inca din secolul al XV-lea.
La o distanta de 7 kilometri de Targoviste manastirea pomeneste numele ctitorului ei Vladislav Voievod Basarab (1447-1456) coborator din neamul domnitorului Vlad Calugarul.
Manastirea a fost construita de Vlad Voda Inecatul la 1530 dupa unii autori drept multumire pentru biruinta de la Viisoara din acel an.
Acest Vlad Voda a fost fiul lui Radu cel Mare fiind in ctitoria tatalui sau de la Dealu situata in apropierea Viforatei .
Fiind asezata in afara orasului Targoviste manastirea Viforata nu a atras prea des atentia vizitatorilor fostei capitale a Tarii Romanesti ;de aceea nu ni s-au pastrat prea multe descrieri vechi ale ei .
Unul dintre acesti vizitatori misionarul catolic P.Baksic vedea pe la 1640 "afara din oras intr-o vale din apropierea viilor " o manastire de maici unde se gasea o Biserica "frumoasa".
Manastirea Viforata este citata documentar in 1557 iar in 1635 este refacuta din temelii de Matei Basarab .
Manastirea este ctitoria lui Vlad Inecatul fiind mai apoi reparata de Leon Tomsa la 1629 si de Brancoveanu la 1713 .
Atunci Maria Brancoveanu sotia lui Constantin Brancoveanu a facut modificari in infatisarea ei.
Multumita lui Constantin Brancoveanu intre 1712-1713 cu banii familiei princiare se inalta zidul inconjurator se pardoseste Biserica cu lespezi de piatra se largesc ferestrele se construiesc noi chilii si se reface pictura .
Brancoveanu nu-l uita pe primul ctitor si pune sa fie pictat la dreapta usii de la intrare acolo unde scria candva :"Io Vladislav Voda ".
Aceasta va fi distrusa grav la cutremurul din 1802 si reparata cu mari modificari de banul Grigore Brancoveanu .

Tazlãu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Tazlãu-mãnãstire de cãlugãri cu hramul Nașterea Maicii Domnului situatã în localitatea Tazlãu la 36 de kilometri sud de Piatra Neamț este o ctitorie din 1497 a lui Ștefan cel Mare pe locul unei foste Biserici de lemn construitã de Alexandru cel Bun.
Așezãmântul monument istoric cu construcție masivã din piatrã în plan trilobat (treflat) a fost jefuit și distrus de mai multe ori apoi refãcut din pãcate nu la același nivel artistic.
Așezatã la poalele Mãgurii Tazlãului într-o regiune de un pitoresc deosebit Biserica "Nașterea Maicii Domnului" a Mãnãstirii Tazlãu se numãrã printre cele mai importante monumente ale județului Neamț.
Primul document care menționeazã despre aceastã mãnãstire este datat din 30 octombrie 1458 cand Sfântul Ștefan cel Mare la rugãmintea egumenului Mãnãstirii Bistrița Eustatie întãrește hotarele braniștei acelei mãnãstiri care ajungea pânã la dealul Pintenul unde zice documentul :"braniștea Mãnãstirii Bistrița se împreuna cu braniștea Mãnãstirii Tazlãu pânã  la Rãchitiș".
Este sigur cã obștea monahalã de la Tazlãu s-a constituit înaintea construirii actualului edificiu deoarece printr-un document din 1481 Sfântul Ștefan cel Mare dãruiește Mãnãstirii Tazlãu douã sate -Borlești și Dragomirești -din "Câmpul lui Dragoș".
În plus la locul numit "Sub Chetroaia" s-au descoperit în anul 1956 temeliile unei Biserici mai vechi care ar fi putut constitui primul lãcaș de închinãciune ridicat aici probabil la începutul secolului al XV-lea.
Biserica este înconjuratã de o incintã cu ziduri de piatrã prevãzute cu metereze și contraforturi la exterior.
Intrarea se arcuiește sub turnul-clopotnițã situat la rãsãrit iar în interior de-a lungul zidului sudic se mai pãstreazã substrucțiile monumentale ale Casei Domnești în timp ce pe laturile nord și vest s-au descoperit cu prilejul recentelor cercetãri arheologice urmele fostelor chilii.
Turnul-clopotnițã este atribuit prin tradiție lui Petru Rareș iar un alt turn situat în colțul nord-vestic al incintei se crede cã ar aparține secolului al XVIII-lea  din pãcate-în ambele cazuri -nu existã elemente constructive caracteristice care sã permitã o datare certã.
Lucrãrile la construcția Bisericii cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" au început la data de 4 iulie 1496 construcția fiind încheiatã la 8 noiembrie 1497 dupã cum se consemneazã în pisania așezatã în dreapta ușii de la intrare în pronaos.

Nușeni-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Nușeni este un așezamânt monahal ortodox situat în comuna Nușeni din județul Bistrița Nãsãud.
Mãnãstirea Nușeni ce poartã hramul Sfântul Ilie este un important loc de pelerinaj pentru tot mai multe persoane din Bistrița-Nãsãud dar și din județele limitrofe (Cluj Mureș Maramureș  etc.) 
Aceastã mãnãstire de cãlugãri a fost înființatã în 1991 cu sprijinul Pãrintelui Marius Avram în cadrul Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului.
Arhiepiscopia deținea în localitatea Nușeni un domeniu de aproximativ 80 de hectare de teren arabil și 100 de hectare de pãdure.
Acest teren a fost cumpãrat în vremea Ierarhului Nicolae Ivan de la Banca Albina SA Sucursala Cluj de cãtre Episcopia Ortodoxã Românã a Vadului Feleacului și Clujului așa cum reiese din contractul de vânzare și cumpãrare semnat la Cluj la 1 februarie 1933.
Punerea în posesie a moșiei care l-a avut pânã atunci ca arendaș pe Fodor Desideriu s-a fãcut pe baza unui proces verbal la 11 februarie 1933.
Într-un mic castel al moșiei a funcționat în trecut o școalã de cântãreți Bisericești.
În anul 1952 regimul comunist a preluat în mod abuziv aceastã proprietate atribuind-o C.A.P-ului și I.A.S.-ului din localitate.
Dupã anul 1989 prin desființarea acestora proprietatea a revenit Arhiepiscopiei Clujului.
Inițiativa înființãrii unui așezãmânt monahal de cãlugãri pe aceste meleaguri i-a aparținut Preotului Paroh Marius Avram susținut de credincioșii ortodocși din satele comunei în frunte cu Preoții din parohiile Mãlin-Vasile Mãlinaș  Feleac-Vasile Herteli Beudiu și filia Vița-Vasile Macarie.
Acestora li s-au alãturat și credincioșii reformați din parohiile Nușeni și Mãlin avându-i ca Preoți pe Dama Humy și Samuel.
Biserica din cãrãmidã cu hramul Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul a fost construitã în anul 1998.
Actualul Stareț al mãnãstirii Nușeni este Pãrintele Protosinghel Paisie Ilioaie fost Stareț al mãnãstirii Pârva.
Pentru cãlugãrii care vor sã trãiascã o viațã duhovniceascã mai ascetã Pãrintele Stareț 
Paisie Ilioaie a ctitorit în 1995 Schitul Buscat din satul Telcișor județul Bistrița Nasaud.
Extrem de iubitã de credincioși și frecventatã de enoriași din toatã țara Mãnãstirea Sfântul Ilie din Nușeni  a avut încã de la început probleme cu drumul de acces fiind izolatã pe un deal.
Începând cu anul 2012 drumul comunal cãtre mãnãstirea Nușeni a fost asfaltat accesul în incinta așezãmântului monahal putându-se face cu autoturismul.
În anul 2012 cu ocazia prãznuirii hramului acestei vetre monahale care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie) au fost aduse de la mãnãstirea Halmyris (din județul Tulcea) și așezate spre cinstire și închinare Moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion.
Deși este o vatrã monahalã tânãrã Mãnãstirea Nușeni se profileazã ca un important loc de pelerinaj pentru credincioșii din zona Bistriței Ardelene desfãșurând totodatã o activitate misionarã remarcabilã.

Cebza-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Despre timpul când s-a construit Biserica mãnãstirii aflatã azi în mijlocul cimitirului parohial și despre cãlugãrii care au viețuit aici nu se știu prea multe.
Primele informații se aflã în istoriografia strãinã care vorbește despre existența unui vechi locaș de închinare și de izvorul aflat sub altarul Bisericii considerat de credincioși ca având  puteri vindecãtoare.
Tradiția atribuie Bisericii mãnãstirești de la Cebza origini mult anterioare secolului al XVIII-lea  actuala construcție fiind continuatoarea mai multor înaintașe care au fost ridicate pe locul celei de astãzi.
Cunoscutã sub denumirea de "mãnãstire" gãsim unele însemnãri pe cãrțile vechi Bisericești.
Astfel pe fila unui Antologhion este urmãtoarea însemnare :"Biserica s-a zidit la 1758 cu turn de lemn "  amintind și de înnoirile care s-au fãcut la 1780 și 1815.
Pe fila manuscrisului unei Evanghelii gãsim scris cu cirilica urmãtoarele :"În curgerea anului 1850 s-au acoperit mãnãstirea cu cheltuiala Bisericii prin rânduiala tutorilor (epitropilor) Vitu Chiricã și Pãun Tradii iar Preoții Traila Musteț Andrei Olariu Ioan Petrovici și Grigorie Petcu capelan.
O alta însemnare spune :"Spre aducerea aminte .
În curgerea anului 1882 s-au acoperit Sfânta mãnãstire cu șindrila de nou cu cheltuiala Bisericii prin Preotul Alexandru Bugariu și George Treța chinez (primar) și Simion Treța ca tutore la Sfânta Mãnãstire.
Biserica monument istoric purtând hramul Înãlțarea Sfintei Cruci este construitã din lemn în formã dreptunghiularã având fundația din cãrãmidã iar pereții din bârne de stejar peste care s-a aplicat tencuiala și acoperișul din șindrilã.
La stãruința Înalt Preasfinției Sale Mitropolit Nicolae Corneanu în anul 1996 s-a hotãrât reactivarea acestui vechi așezãmânt monahal pentru cãlugãrițe.
Acum este în construcție întreaga incintã mãnãstireascã :paraclis chilii ș.a.

Mãnãstirea Sfântul Ioan Casian-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfântul Ioan Casian se aflã în Dobrogea pe locuri creștine autentice ce pãstreazã încã duhul de liniște și înãlțime al monahismului.
Pare greu de crezut dar în aceste locuri se aflau în secolul al IV-lea zeci de mãnãstiri.
Dobrogea era o școalã teologicã înaltã locul în care renumiții cãlugãri sciți au formulat pentru prima oarã dogma teopasitã cea a pãtimirii lui Dumnezeu în trup.
Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice în parte necercetate un ansamblu de grote și adãposturi uitate lãsate de izbeliște.
Cu totul uimitoare este îndãrãtnicia cu care frânturi de nume și de întâmplãri s-au mai pãstrat încã în legendele și povestirile oamenilor.
Spre Cheile Dobrogei se aflã Peștera Liliecilor sau Grota Sihastrului .
Pe undeva pe aproape se zice cã s-ar afla o peșterã în care românii au zidit de vii pe dacii rãsculați dintr-un sat apropiat deopotrivã cu femeile și copiii lor.
Câteodatã la vreme de furtunã se aude tânguirea lor.
Mulți ciobani au auzit plânsul dar nu știu de unde vine.
Sunt multe lucruri tainice în Ținutul Casienilor dar nimic nu se comparã cu lucrarea și forța Sfântului.
Aici vin mulți pelerini și credincioși care urcã din greu dealul pânã la peștera Sfântului.
Mãnãstirea Sfântul Ioan Casian s-a ridicat în anul 2001 prin strãdania Pãrintelui ei Stareț Iustin Petre.
Pãrintele Stareț are planuri mari -vede pe Dealul Casienilor un ansamblu monahal cu bibliotecã și muzeu cu ziduri înalte castel de apã și corpuri de clãdire pentru pelerini.
La mãnãstire se poate ajunge cu mașina plecând din localitatea Mihail Kogãlniceanu pe un drum de 11 kilometri spre Târgușor.
De aici nu mai este mult pânã la mãnãstire.
Drumul spre mãnãstire inspirã deja liniștea ce caracterizeazã locurile de aici.
Încã dinnainte de a ajunge în mãnãstire aceasta se face zãritã -acoperișurile ei lucesc în soare.
Biserica Sfântului Ioan Casian este construitã din piatrã albã-  calcaroasã -manopera specificã zonei.
Alãturi de Bisericã complexul aflat încã la începutul sãu mai deține și douã corpuri administrative cu camere de locuit și salã de mese.
Anexele mãnãstirii par a fi gemene ambele având la parter o terasã acoperitã trei coloane și trei arcade iar la etaj un balcon acoperit cu o șarpantã triunghiularã cu acces din    exterior pe o scarã din lemn.

Cornu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfânta Cuvioasã Eufrosina din localitatea Cornu județul Prahova este situatã în Cornu de Jos fiind construitã pe un teren aflat în punctul Topseni-Podișor de unde spre Sud se oferã privirii o perspectivã încântãtoare asupra orașului Câmpina iar spre Apus bogãțiile de frumusețe ale plaiurilor ce împodobesc valea râului Prahova al cãrui curs însoțeste Drumul Național numãrul 1 ce leagã între ele orașele București și Brașov.
Gândul ctitoririi acestei mãnãstiri a fost dat de Dumnezeu unei fiice a localitãții Cornu doamna Aurora Cornu-Cornea valoroasa scriitoare de origine românã stabilitã în Franța la Paris.
Dupã propria mãrturie gândul ctitoririi unei mãnãstiri i-a apãrut peste noapte în cursul anului 2002 și a avut cu pregnanțã douã coordonate :
A fost mai întâi dorința ca și plaiurile satului natal sã aibã binecuvântarea unei prezențe Sfinte și Sfințitoare sub forma unei mãnãstiri de cãlugãrițe așa cum Locurile Sfinte pe care le-a vizitat în cursul anului 2002 și a cãror asemãnare cu plaiurile prahovene (mai ales în ceea ce privește zona centralã a Galileii) a uimit-o au avut parte de binecuvântarea prezenței Domnului Iisus Însuși.
A fost apoi dorința de a nu înstrãina din zestrea satului natal averea pãrinților ci de a i-o redãrui sub aceastã formã :o mãnãstire  mãnãstire ctitoritã în amintirea pãrinților Gheorghe și Eufrosina Chițu-Burchiu și a soțului Aurel Cornea.
Înfãțișând gândul sãu chiriarhului (Episcopului) locului din vremea aceea Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist acest gând a fost pecetluit de înalta binecuvântare arhiereascã iar în anul 2003 la 30 septembrie Consiliul Local Cornu atribuia Arhiepiscopiei Bucureștilor în folosințã gratuitã terenul pe care actualmente au început sã se desfãșoare lucrãrile de construcție ale mãnãstirii.
Din luna aprilie a anului 2008 cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cel care a pus mãnãstirea sub ocrotirea Sfântului Ioan Evanghelistul viața mãnãstireascã și-a început cursul ei cu o obște alcãtuitã din 10 viețuitori :Maica Starețã Parascheva Bigu Pãrintele Duhovnic Arsenie Muscalu și 8 surori toate cu studii superioare doritoare sã-și închine viața slujirii lui Dumnezeu pe calea Sfintei  
Ascultãri Cãlugãrești.

Apostolache-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Apostolache este o manastire ortodoxa aflata in centrul localitatii omonime pe valea Cricovului Sarat in judetul Prahova .
Pe langa vechea manastire localitatea detine si o rezervatie naturala complexa numita "Valea Pacurei " care se intinde pe mai bine de treizeci de hectare .
De asemenea tot pe teritoriul localitatii Apostolache se mai afla si rezervatia naturala ce incadreaza o serie de gropi cu apa sarata si namol sulfuros .
Ansamblul fostei manastiri Apostolache monument de arhitectura inscris in lista monumentelor istorice din judetul Prahova este atestat la mijlocul secolului al XVII-lea .
Acest ansamblu a fost realizat in vremea domnitorului Matei Basarab incepand cu mijlocul secolului al XVII-lea si finalizat in a doua jumatate a acestui secol ctitor fiind comisul Apostolache .
Manastirea din localitatea Apostolache este zidita in jurul unui locas de rugaciune zidit mai inainte de anul 1595 cand vechea Biserica este atestata documentar .
Ansamblul monahal actual a fost inaltat intre anii 1645-1652 de catre comisul Apostolache si de sotia lui Voichita pe mosia Mastanesti .
Clopotnita de zid face si astazi referire la comisul Apostolache care a zidit manastirea de la care localitatea si-a luat mai apoi numele .
Ctitoria lui Apostolache nu era inca terminata in anul 1652 cand aceasta a fost inchinata unei manastiri din Sfantul Munte Athos .
Nu dupa multa vreme candva intre anii 1658-1661 manastirea comisului Apostolache este incendiata de tatari ea ramanand pustie multi ani.
Acest lucru este consemnat intr-un hrisov al lui Gheorghe Duca care hotaraste sa o rezideasca si sa o incredinteze Manastirii Slobozia ctitorita de Matei Basarab in judetul Ialomita ;in manastire se va nevoi o obste de calugari .

Japca-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Japca este situata in judetul Soroca in Moldova .
Localitatea Japca aflata la 160 de kilometri nord de Chisinau este bine cunoscuta vizitatorilor prin manastirea de maici de aici care a fost singura functionala in perioada sovietica .
Nu se stie cu certitudine cand a fost intemeiata manastirea Japca .
Aflata la 45 de kilometri la sud de Soroca pe o stanca de piatra din apropierea Nistrului ea a avut de la inceput un stabiliment rupestru .
Conform legendei fondatorul manastirii din Japca a fost ieromonahul Izechiil originar din Lvov care a calatorit prin Basarabia .
Consolandu-i pe locuitorii din Japca care din cauza invaziei tatarilor nu si-au permis o Biserica calugarul le-a propus sa amplaseze Biserica in stanca ce se afla in nemijlocita apropiere de sat .
Cu timpul langa Biserica au fost cioplite chilii si astfel a inceput Jezechil sa adune calugari .
In anul 1693 are un donator de mosie Ioan Turba consemnat intr-o judecata din secolul al XVIII-lea .
Traditia manastireasca si unele izvoare il considera drept prim intemeietor al manastirii rupestre pe calugarul Jezechil care a venit de la schitul Deleni din dreapta Prutului pe la sfarsitul secolului al XVII-lea .
Ulterior pe la anul 1770 egumenul Feodosie a construit o Biserica de lemn la poalele stancii .
In felul acesta manastirea isi largeste amplasamentul alaturi de cel rupestru dezvoltand un complex intins de chilii si anexe si prin 1812 are deja doua Biserici de lemn inclusiv o clopotnita de lemn deasupra turnului de intrare in incinta .
Pe la 1829 in mijlocul curtii se construieste Biserica "Inaltarea Domnului" care in anul 1912 a fost rezidita in stil eclectic si clopotnita etajata deasupra portii .
In 1849 se zideste Biserica "Arhanghel Mihail " in arhitectura careia se simte influenta clasicismului .

Rarãu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Rarãu aflatã în satul Chiril comuna Crucea județul Suceava este o mãnãstire ortodoxã de cãlugãri ctitoritã de cãtre domnitorul Petru Rareș în anul 1538.
Mãnãstirea se aflã pe Muntele Rarãu la aproximativ 25 de kilometri de așezarea de la poalele acestuia.
La mãnãstirea Rarãu se poate ajunge din Piatra Neamț sau Târgu Neamț trecând prin Poiana Teiului Broșteni și ajungând în satul Chiril.
De la podul peste pârâul Chiril se urcã pe muntele Rarãu pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri dupã care din dreptul unei troițe se merge la pas pe un drum neasfaltat (vara pe timp însorit se poate ajunge cu mașina pânã la mãnãstire) alți 800 de metri.
O altã cale de acces este prin Vatra Dornei.
De la autogara orașului se poate lua autobuzul Dorna-Arini-Chiril dupã care drumul trebuie strãbãtut pe jos.
Un alt traseu mult mai anevoios este cel din Câmpulung Est peste vârful Rarãului.
Acesta este însã închis iarna fiind greu accesibil chiar și pe timp însorit.
Ctitorie a domnitorului Petru Rareș Mãnãstirea Rarãu poate deveni adãpost și loc de rugãciune pentru orice drumeț care se încumetã sã strãbatã piscurile din zona Dornelor.
Potrivit tradiției aici a fost o sihãstrie înființatã de Cuviosul Sisoe spre sfârșitul secolului   al XV-lea.
Se mai spune cã dupã anul 1538 când Petru Rareș a fost schimbat de la domnie soția sa Elena împreunã cu copiii s-au ascuns în Rarãu fiinînd ocrotiți de cãlugãri.
Drept mulțumire Voievodul le-a înãlțat o Bisericã în locul celei vechi și astfel a luat ființã Schitul Rarãu în fosta sihãstrie Dodu.
Aproape de cota 1400 se înalțã douã Biserici.
Cea veche dateazã din vremea când la cârma Moldovei se afla bravul Petru Rareș iar cea nouã a fost sfințitã în anul 2000.
Documentele vremii atestã cã la 1541 Voievodul Petru Rareș aflându-se în trecere pe aici cu domnița Ruxandra și încântat de farmecul peisajului a hotãrât sã ctitoreascã lãcaș de rugãciune și meditație drept mulțumire adusã lui Dumnezeu pentru victoria ce-o repurtase împotriva hoardelor nãvãlitoare ale tãtarilor.
Legenda locului ne mai povestește cã în același an 1541 în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș ajungând aproape de culmile Rarãului (care pe atunci se numea Todirescu) domnitorul și-ar fi lãsat mai sus în munte soția fiul și o parte din avere.
Tãtarii care au atacat Peștera Comorilor nu au reușit sã pãtrundã în ea deoarece o grãmadã  de bolovani s-a prãbușit asupra lor îngropându-i.
Așa a scãpat familia domneascã de nãvala tãtarilor dar cu prețul bogãțiilor ce au rãmas închise pentru totdeauna în mãruntaiele pãmântului.

Vizantea-o mãnãstire importanta a țãrii noastre

Mãnãstirea Vizantea este o mãnãstire ortodoxã din localitatea Vizantea comuna Vizantea-Livezi județul Vrancea.
Mãnãstirea a cãrei Bisericã este închinatã Înãlțãrii Sfintei Cruci este consideratã a fi cea mai veche vatrã monahalã din Vrancea.
Se crede cã actuala mãnãstire înconjuratã cu zid a fost ctitoritã de domnitorul Ieremia Movilã.
Biserica cea mare clopotnița și zidul împrejmuitor rãmas parțial pânã astãzi sunt considerate monument istoric.
Actuala comunã Vizantea-Livezi este așezatã în partea nord-vesticã a județului Vrancea fiind alcãtuitã din cinci sate :Livezile  Mesteacãn și Piscu-Radului care aparțineau comunei Livezile și Vizantea Rãzeascã și Vizantea Mãnãstireascã care aparțineau comunei Vizantea.
Dupã anul 1968 satele celor douã comune au fost unite administrativ în comuna Vizantea-Livezile.
Satul Vizantea-Rãzãșeascã este atestat documentar încã din anul 1667 în timpul domniei lui Ieremia Movilã iar satul Vizantea-Mãnãstireascã s-a format în jurul unui schit modest construit pe un loc domnesc dãruit de Petre Șchiopul.
Numele mãnãstirii a ridicat mai multe ipoteze.
Numele de Vizantea ar putea proveni de la denumirea veche a orașului Constantinopol adicã Bizanț în diverse limbi slave acest nume vechi era rostit ca "Vizitisa".
Aceastã ipotezã este greu de primit însã ținând cont cã apa râului din apropiere se numea "Vizanț" sau "Vizat" mai înainte de zidirea mãnãstirii.
Potrivit documentelor mãnãstirea Vizantea a fost întemeiatã de domnitorul Petru Șchiopul(1547-1591)  iar potrivit pomelnicului și tradiției locului aceasta a fost ziditã în timpul lui Ieremia Movilã (1595-1606) de el și de soția lui Elisabeta.
În data de 18 aprilie 1584 domnul Petru Șchiopul Voievod a dãruit Starețului Ioan Brostoc un loc pustiu în județul Vrancea.
Printr-un document din data de 9 martie 1612 domnitorul Ștefan Tomșa (1611-1615) întãrește cãlugãrilor de la Schitul Vizantiea terenul pe care Brostoc îl cumpãrase de la domnitorul Petru Șchiopul.
În pomelnicul mãnãstirii întocmit în anul 1613 în rândul ctitorilor domnitorul Ieremia Movilã și soția lui Elisabeta sunt trecuți primii de unde reiese cã aceștia au contribuit semnificativ la ridicarea ansamblului monahal de la Vizantea.
Se crede cã Schitul Vizantea a fost reîntemeiat de domnitorul Ștefan Tomșa în timpul cãruia s-a și scris pomelnicul cel vechi în care Ieremia Movilã apare pe primul loc 
în lista cu ctitori .
Pomelnicul a fost întocmit de Ioan Iustocavu în data de 6 martie 1613 .
Se crede cã Ștefan Tomșa a ridicat vechea Bisericã din lemn de stejar ale cãrei temelii se vãd încã și astãzi în curtea mãnãstirii.
Domnitorul Radu Mihnea (1616-1626) întãrește din nou proprietatea mãnãstirii.