Râșca Transilvanã-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Râșca Transilvanã este o mãnãstire ortodoxã aflatã în zona Munților Apuseni în apropierea barajului Beliș-Fântânele la confluența drumurilor care unesc județele Cluj Alba și Bihor pe locul unde s-au luptat și jertfit mulți dintre fiii neamului românesc precum și eroii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial .
Mãnãstirea "Sfânta Cuvioasã Parascheva " se aflã în localitatea Râșca comuna Râșca Transilvanã pe drumul național care face legãtura între localitãțile Huedin și Beliș la numai trei kilometri de barajul Beliș-Fântânele .
În anul 2002 în urma solicitãrii credincioșilor din aceastã zonã cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Bartolomeu Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului au început lucrãrile de zidire a noii mãnãstiri al cãrei hram este "Sfânta Cuvioasã Parascheva" prãznuitã în data de 14 octombrie .
Actul de înființare al mãnãstirii a fost emis în data de 20 noiembrie 2002 pe temeiul unei aprobãri a Sinodului Mitropolitan.
Piatra de temelie a Bisericii celei mari a fost sfințitã în ziua de 2 aprilie 2003 de același Arhiepiscop înconjurat de un ales sobor de Preoți și Diaconi.
Vechea casã monahalã a fost renovatã în vara anului 2008 mai apoi în ziua de 20 august aceasta fiind Sfințitã de cãtre Preasfințitul Vasile Someșanul Episcop vicar al Arhiepiscopului Vadului Feleacului și Clujului împreunã cu un sobor de Preoți și Diaconi.
În prezent obștea mãnãstirii numãrã aproape zece monahi care aflați sub îndrumarea duhovniceascã a Pãrintelui Stareț Casian Ioana prin rânduiala de zi cu zi pãstreazã și duc mai departe tradiția Sfântã a Bisericii Ortodoxe respectând regulile monahale și sãvârșind zilnic Sfintele Slujbe adevãrata hranã duhovniceascã pentru cei care cautã sã-și mântuiascã sufletele.
Hramul acestei mãnãstiri prãznuit în ziua de 14 octombrie adunã an de an mii de pelerini.
De luni pânã joi este sãvârșit Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva ceasul 3 ceasul 6 Obednița Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului pe searã Ceasul 9 Vecernia și Pacevernița 
micã iar spre miezul nopții Miezonoptica Utrenia și Ceasul 1.
În fiecare vineri programul slujbelor de dimineațã și de searã este asemãnãtor însã de la ora 20.00 se sãvârșește Taina Sfântului Maslu urmatã de slujba de noapte.
Sâmbãtã dimineața se sãvârșesc aceleași slujbe ca și în timpul sãptãmânii iar spre searã se face Slujba de Priveghere.
Duminica dimineațã se sãvârșește Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos Ceasurile Obednița 
și Sfânta Liturghie iar pe searã slujbele specifice înserãrii.

Vasiova -o alta manastire importanta a tarii noastre

Pe soseaua Timisoara-Resita la intrarea in Bocsa   Vasiova se desprinde drumul care duce spre Ocna de Fier .
La mai bine de 1 kilometru se afla manastirea Sfantul Ilie de la Izvor .
Numele vine de la un izvor de apa curata si rece care astampara nu numai setea trupeasca ci si pe cea sufleteasca .
Lucrul acesta este adeverit de numeroasele binefaceri de care s-au bucurat cei care "cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste " au baut apa din acest izvor .
Asa a aparut gandul in constiinta unor oameni de a ridica o manastire pe aceste meleaguri in care sa se pastreze randuielile vietii monahale venind in acelasi timp si in sprijinul credinciosilor care duminica de duminica umplu Biserica manastirii pentru a asculta Sfanta Liturghie si a se bucura de Dumnezeiestile daruri ale Sfintelor Slujbe .
Din generatie in generatie s-a transmis o relatare care sustine ca minerul Alexe Perian si-a redobandit vederea dupa ce s-a spalat pe ochi la izvorul pomenit .
Drept recunostinta in anul 1850 imprejmuieste izvorul cu zid de piatra .
Urmasii sai au ridicat o Capela care pe parcursul anilor a ajuns locul mult cautat de credinciosi si suferinzi din toate nationalitatile ce veneau ca pelerini de la mari departari in ziua praznicului Sfantului Prooroc Ilie .
Istoria acestui Schit incepe cu credinciosul Nicolae Dragila din Resita Romana .
Om cu stare materiala doneaza in 1897 o parte din averea sa manastirii Calugara (de langa Ciclova Montana ) pentru a se infiinta un institut pentru educarea fetelor iar alta parte pentru ridicarea unei manastiri pe valea Gladinova .
Initiativa este sprijinita de credinciosi .
Dar in 1902 trece la cele vesnice .
Dorinta lui este implinita cu multa daruire de Ieromonahul Macarie Cusca originar din localitatea Calnic (Resita ) nascut la data de 14 septembrie 1866.
La varsta de 26 de ani pleaca sa se inchine la Locurile Sfinte de la Ierusalim .
Studiaza Teologia apoi intra in obstea Manastirii Calugara .
La sfatul Episcopului Nicolae Popeea al Caransebesului pleaca in Tara Romaneasca fiind primit in obstea manastirii Sinaia unde este tuns monah in 1902 .
In 1903 se inapoiaza in partile natale incredintandu-i-se grija pentru zidirea manastirii de langa Bocsa -Vasiova .
Aici a vietuit 44 de ani trecand la cele vesnice la 9 ianuarie 1947 .
Faptele si frumusetea Duhovniceasca a vietii lui au avut un impact puternic asupra multor credinciosi pe care ii povatuia neincetat de a savarsi - fapte bineplacute lui Dumnezeu si folositoare oamenilor .
Piatra de temelie a manastirii s-a pus in ziua de 15 mai 1905 de catre Protopopul din Bocsa Maxim Popovici inconjurat de un sobor de Preoti .

Plaviceni-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Plaviceni cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Alunisul este o manastire de calugari cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil important monument arhitectonic din Tara Romaneasca a epocii lui Matei Basarab astazi aflat in faza de reconstructie .
Manastirea Plaviceni este situata in sudul tarii in arealul comunei Plopii Slavitesti din judetul Teleorman .
Ruinele manastirii sunt situate in lunca inundabila a Oltului pe raza satului Dudu la aproximativ 33 de kilometri Nord-Vest de Turnu -Magurele si 30 de kilometri sud de localitatea Draganesti -Olt .
Pe locul manastirii a fost mai intai o Biserica .
Se spune ca aceasta Biserica a fost ridicata de Doamna Stanca sotia lui Mihai Viteazul care urmarita de turci s-a ascuns intr-un alun mare astfel a scapat de urmaritori .
Pentru a-I multumi lui Dumnezeu ca a ocrotit-o a ridicat pe acel loc o Biserica iar trunchiul alunului l-a lasat Altar de rugaciune .
Mai tarziu pe acelasi loc Vornicul Dragomir a ridicat aceasta manastire .
De aici si numele de Manastirea Alunis .
Schitul este ctitorit de marele vornic Dragomir de Plaviceni in timpul domniei lui Matei Basarab intre anii 1646-1649 .
Aflata astazi intr-o stare de ruina arhitectura initiala se releva numai din resturile Bisericii ale zidurilor de incinta si turnului clopotnita precum si din datele obtinute in urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1995-2000.
Biserica Arhanghelul Mihail este construita pe un plan treflat specific arhitecturii manastiresti a epocii de cand a fost ctitorita .
Impunatoare si bine proportionata are dimensiunile medii de 20,5 metri lungime si 6,5 metri latime in dreptul absidelor laterale .
In pronaos au fost dezgropate trei morminte cu cripta probabil apartinand ctitorilor .
Zidul ce despartea naosul de pronaos este de lemn masiv strapuns de o deschizatura .
Pictura murala interioara aflata si ea intr-o stare deplorabila inca mai pastreaza portiuni din cea originala atentia fiind atrasa de fresca votiva care in urma studierii atente de catre specialisti surprinde un adevarat album genealogic al familiei ctitorului .
Pe exterior lacasul de cult era inconjurat de un brau de caramizi asezate in forma de dinti .
Portalul intrarii se remarca printr-un ancadrament ornat cu o superba decoratie litica ce imita sculptura de lemn .
Interesant este ca pridvorul astazi disparut in intregime pare a fi contemporan cu Biserica fapt neobisnuit pentru arhitectura acelei perioade .
Pastrat fragmentar zidul de incinta urma un plan hexagonal .
Accesul in complex se facea printr-un impozant turn-clopotnita situat pe mijlocul laturii scurte de sud-vest a incintei .
Constructia pe plan patrat avea trei nivele ultimul fiind probabil destinat clopotelor .

Arbore-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Arbore aduce aminte în primul rând de ctitorul acesteia al cãrui nume îl poartã Luca Arbore.
În anul 1497 acesta a apãrat cu curaj Cetatea de Scaun timp de trei sãptãmâni împotriva asediului polon.
Luca Arbore a fost portar al Sucevei aproape 40 de ani începând din 1486.
Acesta a început ridicarea mãnãstirii Arbore în luna aprilie 1503 dupã cum aflãm direct din pisania acesteia :"Cu voia Tatãlui și cu ajutorul Fiului și cu sãvârșirea Sfântului Duh în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului domn Io Stefan-Voevod din mila lui Dumnezeu domn al Țãrii Moldovei pan Luca Arbore pârcãlabul Sucevei fiul bãtrânului Arbure pârcãlabul Neamțului a binevoit cu bunãvoința și curata și luminata inimã și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului sãu a început a zidi casa aceasta întru numele Tãierii cinstitului și slãvitului prooroc înainte mergãtor Ioan Botezãtorul și a început în anul 7011 (1503) luna aprilie 2 s-a sfârșit în același an luna august 29 ".
În anul 1523   "în luna lui aprilie în cetatea Hârlãului Ștefãnițã Vodã a tãiat pre Arburie hatmanul pe care zic sã-l fi aflat cu hiclenie"  gãsim scris la cronicarul Grigore Ureche.
Așa a sfârșit Luca Arbore unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare sfetnicul de seamã al lui Bogdan al III-lea și tutorele lui Ștefãnițã Vodã.
Fiind o ctitorie boiereascã mãnãstirea nu are nicio turlã.
În construcția ei se observã unele inovații arhitectonice și un echilibru deosebit al proporțiilor.
Este construitã din cãrãmidã și piatrã extrasã de la carierele din zonã.
Mãnãstirea Arbore are un plan dreptunghiular la exterior fãrã turlã.
Pornind de la ideea unei Biserici de tip longitudinal silueta elegantã a construcției este accentuatã prin prelungirea în exterior a zidurilor laterale spre vest (cu circa 2,5 metri) și unirea lor la partea superioarã prin arcadã obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima datã în arhitectura moldoveneascã.
Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un lat arc semicircular delimiteazã în exterior pe fațada apuseanã o mare nișã destinatã se pare lãcașului clopotelor.

Bezdin-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Bezdin una dintre puținele mãnãstiri ortodoxe sârbe din România ce se mai pãstreazã încã este situatã la 36 de kilometri distanțã vest de Arad.
Mãnãstirea este înființatã în anul 1539 și poartã hramul Adormirea Maicii Domnului prãznuit la data de 28 august -stil nou.
La mãnãstirea Bezdin se ajunge mergând pe șoseaua Arad-Periam pe un drum care se ramificã spre dreapta la intrarea în satul Munar drum care duce spre pãdurea de pe malul Mureșului.
La 5 kilometri distanțã de satul Munar se aflã Sfânta Mãnãstire Bezdin.
La începuturile acesteia Mãnãstirea Bezdin era ascunsã în pãdurea deasã și falnicã ce o înconjura astãzi pãdurea retrãgându-se înspre Mureș ocupând doar spațiul dintre digul de apãrare din spatele mãnãstirii și malul Mureșului.
Numele mãnãstirii vine de la pârâul Bezdin care formeazã o serie de mlaștini cu mult stufãriș în partea ei vesticã creând totodatã un peisaj deosebit de pitoresc.
Construirea Sfintei Mãnãstiri Bezdin s-a început în anul 1539 prin râvna lui Iovan Iaksici din Nãdlac care a și viețuit ulterior aici.
Se întâmpla pe vremea Arhimandritului Ioasaf Milutinovici iar construcția s-a sãvârșit cu ajutorul fraților și credincioșilor.
Aceastã informație este consemnatã pe o filã de Psaltire (aflatã acum la Varset) de cãtre Leontie Bogojevici -ieromonahul.
Mãnãstirea a fost incendiatã de turci în timpul ocupației otomane a Banatului dar n-a fost pãrãsitã de cãlugãri care au ridicat o Bisericã de lemn în care au slujit pânã la construirea celei de acum.
Biserica de cãrãmidã s-a construit dupã anul 1690 în stil bizantin în formã de treflã cu trei abside.
Existența mãnãstirii Bezdin a însemnat un moment important în istoria comunitãții sârbești din aceastã provincie a Imperiului Austro-Ungar în jurul Sfântului lãcaș menținându-se vie credința și coeziunea de frãțietate a acestei etnii.
Dupã anul 1740 urmeazã o perioadã de dezvoltare a mãnãstirii pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici care vine aici de la Mãnãstirea Vincia din Serbia împreunã cu obștea de unde au fugit prigoniți de turci.
Printre multele obiecte de cult deosebit de valoroase au adus și Icoana fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului de proveniențã de la Muntele Athos.
În anul 1753 cunoscutul pictor arãdean Ștefan Tenetchi picteazã iconostasul Bisericii .

Ratesti -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Ratesti este o manastire ortodoxa cu viata de obste in care se nevoiesc in jur de 60 de maici .
Manastirea a carei Biserica este inchinata Sfintei Treimi si Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir se afla in judetul Buzau la o distanta de aproximativ 30 de kilometri nord-vest de de orasul Buzau .
La aceasta se ajunge pe drumul national 10 trecandu-se raul Buzau mai inainte de localitatea Satuc sau pe drumul judetean 203 trecand prin Berca apoi pe drumul comunal 194 cale de doi kilometri .
Pe la sfarsitul secolului al XVI-lea actuala asezare monahala de la Ratesti ctitorie a boierului Dragomir si a sotiei sale era numai un smerit schit de Calugari avand o Biserica mica de lemn inchinata Sfintei Treimi .
Asezarea monahala va aparea mentionata ca "schit "   pana in anul 1868 .
Prima mentionare a Schitului de la Ratesti se pastreaza din data de 6 mai 1634 cand acesta este amintit intr-un act de danie al monahului Sofronie de la Gomesti .
Un alt document care aminteste de Schitul Ratesti dateaza din 21 ianuarie 1652 ;in acesta mai multi barbati dau marturie despre faptul ca "mosia Ratesti apartine lui Dragomir Capitanu " printre care se numara si "Damaschin Calugarul Daniil Calugarul si Popa Dumitru Calugarul vietuitori in schitul ctitorit de capitanul Dragomir ".
Potrivit documentelor in anul 1752 locasul monahal din Ratesti va ajunge parasit fie din pricina unor greutati ale vremii fie din pricina lipsei de monahi .
In anul 1760 Schitul este reinfiintat ca urmare a donatiei facute de boierii Scarlat si Alexandru Hrisoscobu de asta data Schitul primind o obste de maici .
In anul 1784 pentru nevoile Schitului se va construi o noua Biserica tot din lemn inchinata Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir .
Pe temelia acestuia se va ridica mai tarziu in anul 1844 Biserica cea mare de zid purtand ambele hramuri ale celor doua Biserici vechi de lemn :"Sfanta Treime" si Sfantul Mare Mucenic Dimitrie ".
Odata cu zidirea Bisericii celei mari in cimitirul manastirii va fi zidita inca o Bisericuta mica tot din zid cu o singura turla avand drept hram "Invierea lui Lazar "   aceasta va fi zugravita in fresca in anul 1874.
In anul 1875 complexul monahal de la Manastirea Ratesti numara urmatoarele cladiri : scoala Biserica cea mare clopotnita arhondaricul corpul cu 12 chilii si trapeza .
In afara incintei tot foarte aproape de manastire se inalta arhondaricul cu numai sapte camere pentru primirea pelerinilor doua case mici si o gospodarie pentru pasari .
Cateva cutremure de pamant (1940 1977 1986 ) au dus la necesitatea absoluta de a renova zidurile si pictura Bisericii celei mari precum si ale unora dintre cladirile cele vechi .

Stanisoara -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Stanisoara este o manastire ortodoxa cu viata de obste aflata in localitatea Calimanesti pe versantul muntelui Cozia pe malul stang al raului Olt mai sus de Manastirea Turnu in judetul Valcea .
Pana in secolul al XVIII-lea manastirea a fost numita "Nucet " dupa aceasta data ea fiind numita "Stanisoara " de la stanele de oi prezente in aceste locuri inalte .
Asezamantul monahal de la Stanisoara este unul deosebit de retras la acesta ajungandu-se destul de greu .
Monahii din obste duc o viata duhovniceasca aproape pustniceasca petrecand in rugaciune in slujbe de toata noaptea nemancand carne si nevoindu-se dupa puteri .
Primii sihastri au venit in acest loc din sihastriile Nucet si Ostrov situate la numai cativa kilometri distanta pe minunata vale a Oltului .
Incepand cu secolul al XV-XVI-lea aici au inceput sa se retraga si unii sihastri din Manastirea Cozia .
Acestia din urma dupa mai multi ani de nevointa in obste se retrageau in liniste fie pe Muntele Nucet fie pe alti munti din imprejurimi .
Sihastrii retrasi aici si-au facut pesteri in muntii singuratici ocupandu-se exclusiv cu rugaciunea si cu lecturile sfinte .
Pustnicii cunoscuti de traditie -Meletie Neofit si Isaia -au venit aici din Manastirea Cozia in jurul anului 1671 si au fondat un mic schit pe locul actual al manastirii .
Primul asezamant monahal din sihastria Nucet-Stanisoara a fost un schit construit din lemn.
Celor trei li s-au alaturat si alti frati veniti de la Manastirea Cozia astfel luand fiinta Schitul Nucet .
In anul 1747 clucerul Gheorghe si boierii Anghel si Petru din Pitesti au zidit o Biserica inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si cateva chilii pentru Calugari .
In timpul razboiului din anul 1788 armatele turcesti au ajuns pana la Schitul Nucet distrugand Biserica si chiliile iar pe calugari omorandu-i .
Dupa aceasta vreme de vreo douazeci de ani in chiliile incendiate si parasite ale schitului au poposit numai pastorii de oi din zona .

Japca-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Japca este situatã în județul Soroca în Moldova.
Localitatea Japca aflatã la 160 de kilometri nord de Chișinãu este bine cunoscutã vizitatorilor prin mãnãstirea de maici de acolo care a fost singura funcționalã în perioada sovieticã.
Nu se știe cu certitudine când a fost întemeiatã mãnãstirea Japca.
Aflatã la circa 45 de kilometri la sud de Soroca pe o stâncã de piatrã din apropierea Nistrului ea a avut de la început un stabiliment rupestru.
Conform legendei fondatorul mãnãstirii din Japca a fost ieromonahul Izechiil originar din Lvov care a cãlãtorit prin Basarabia.
Consolându-i pe locuitorii din Japca care din cauza invaziei tãtarilor nu și-au permis o Bisericã cãlugãrul le-a propus sã amplaseze Biserica în stânca ce se afla în nemijlocita apropiere de sat.
Cu timpul lângã Bisericã au fost cioplite chilii și astfel a început Jezechil sã adune cãlugãri.
În anul 1693 are un donator de moșie Ioan Turbã consemnat într-o judecatã din secolul al XVIII-lea.
Tradiția mãnãstireascã și unele izvoare îl considerã drept prim întemeietor al mãnãstirii rupestre pe cãlugãrul Jezechil care a venit de la Schitul Deleni din dreapta Prutului pe la sfârșitul secolului al XVII-lea .
Ulterior pe la anul 1770 egumenul Feodosie a construit o Bisericã de lemn la poalele stâncii.
În felul acesta mãnãstirea își lãrgește amplasamentul alãturi de cel rupestru dezvoltând  un complex întins de chilii și anexe și prin 1812 are deja douã Biserici de lemn inclusiv o clopotnițã de lemn deasupra turnului de intrare în incintã.
Pe la 1829 în mijlocul curții se construiește Biserica Înãlțarea Domnului care în anul 1912 a fost reziditã în stil eclectic și clopotnița etajatã deasupra porții.
În 1849 se zidește Biserica "Arhanghel Mihail " în arhitectura cãreia se simte influența clasicismului.

Cârța-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Localitatea și mãnãstirea Cârța este situatã la 43 de kilometri de Sibiu pe drumul spre Brașov.
Aici se pãstreazã ruinele mãnãstirii cisterciene unul dintre cele mai vechi și importante monumente ale stilului gotic timpuriu din Transilvania.
Cistercienii sunt un ordin cãlugãresc originar din Franța și rãspândit în mai multe țãri.
Mãnãstirea Cârța este fosta mãnãstire cistercianã  din Țara Fãgãrașului actualmente Biserica Evanghelicã a comunitãții locale germane situatã pe malul stâng al Oltului între municipiile Sibiu și Fãgãraș în imediata vecinãtate a localitãților de azi Cârța și Cârțișoara.
Mãnãstirea a fost fondatã în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei fiind desființatã la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin.
Abația cistercianã Cârța a deținut un rol major în istoria politicã economicã și culturalã a Transilvaniei medievale cât și introducerea dar și în diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic.
Data fondãrii mãnãstirii Cârța nu este cunoscutã.
Un document emis la Konstanz la 17 aprilie 1418 de regele Sigismund I al Ungariei amintește cã abația a fost întemeiatã construitã și dotatã cu drepturi și privilegii de cãtre predecesorii sãi.
Calitatea de ctitorie regalã maghiarã rezultã și din actul desființãrii sale la 27 februarie 1474 efectuatã de Matei Corvin.
Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV provenite din ambianța ordinului cistercian dateazã actul fondãrii mãnãstirii Cârța între anii 1202-1203.
Datarea relativ exactã a întemeierii acestei mãnãstiri cisterciene este facilitatã de un document emis în cancelaria regalã maghiarã în anul 1223.
Din textul acestei diplome regale rezultã cã teritoriul pe care a fost fondatã și construitã abația Cârța (delimitat de râul Olt la nord râul Arpașu la est râul Cârțișoara la vest iar Munții Fãgãraș la sud) i-a fost donat de cãtre regele Andrei al II-lea al Ungariei prin intermediul lui Benedict pe când acesta era Voievod al Transilvaniei -permite datarea întemeierii între anii 1202-1209.
Intervalul de timp în care s-a putut consuma actul fondãrii mãnãstirii poate fi restrâns și mai mult pe baza unei informații oferite de statutul 21 al Capitalului al ordinului cistercian din anul 1206.
Cu aceastã ocazie este confirmatã prezența unui abate cistercian de Cârța la mãnãstirea Citeaux în Burgundia abația-mamã a ordinului cistercian.

Valea Mare -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Valea Mare se afla situata pe teritoriul administrativ al localitatii cu acelasi nume in sudul judetului Covasna pe drumul judetean ce leaga orasul Sfantu Gheorghe de Intorsura Buzaului (mai exact la 30 de kilometri de primul si 7 kilometri de al doilea ).
Cu ani in urma intr-o dimineata de vara intre fratii Gheorghe si Nicolae Avram care se aflau la coasa in Mezereu loc aflat pe versantul opus al paraului Ladauti se infiripa prima discutie despre "cerintele locului "   construirea unei sfinte manastiri .
La parastasul tatalui lor cei doi frati reiau discutia despre construirea unei manastiri si tot atunci Marin Ioan din Valea Mare se ofera sa cedeze pentru acest scop terenul sau de la Groapa Totului .
Intre timp tanarul Avram Gheorghe ia drumul manastirii ajungand calugar la manastirea Cocos unde este hirotonisit Preot iar din 17 septembrie 1991 este numit Staret la manastirea Dervent din Dobrogea .
In 1994 Parintele Staret Gheorghe Avram este primit de Parintele Episcop Ioan Salagean si atunci are loc prima discutie oficiala despre manastire si primul acord din partea Ierarhului superior .
La data de 24 ianuarie 1995 are loc cercetarea primei machete a manastirii iar in septembrie au loc si primele masuratori topografice .
Urmatorul an se va randui si hramul manastirii ce se va numi Manastirea Sfantul Ioan si anume Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul praznuita la 24 iunie .
Prima slujba la fata locului va fi realizata la data de 16 iunie 1996 in Duminica Sfintilor Romani fiind oficiata de catre Episcopul locului .
La data de 22 octombrie 1996 arhitectii Dan Corneliu si Teodor Ioan incep activitatea de proiectare .
Avram Floarea se va ocupa de partea de alimentare cu apa si aprobarile necesare iar Avram Nicolae de activitatile de la Valea Mare .
In septembrie 1998 se obtine transferul Parintelui Staret Avram Gheorghe de la Dervent care se instaleaza intr-o coliba simpla pe locul viitoarei manastiri .
Acum incepe construirea primelor chilii si a salii de mese .
La 25 octombrie 1998 are loc sfintirea locului viiitoarei Bisericute de lemn de catre Parintele Episcop Ioan Salagean prima Slujba fiind facuta aici in noaptea Invierii anului urmator .
In anul 2000 la 10 septembrie are loc Sfintirea locului viitoarei Biserici mari a manastirii din piatra avand loc si inceputul lucrarilor la aceasta .
Treptat se vor realiza toate cele necesare manastirii cladiri anexe instalatii de apa si curent clopote alei camera de captare a apei lac de peste si toate celelalte de folos .
Pentru anul 2007 se mai are in plan realizarea unui alt corp de cladiri ce va cuprinde turnul clopotnita muzeul biblioteca sali de intrunire etc.

Negru Vodã-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Negru Vodã se aflã în orașul Câmpulung-Muscel în județul Argeș.
Aceasta a fost ctitoritã în anul 1215 prin tradiție de Radu-Negru Voievod.
Mai apoi a fost reziditã de Basarab I și fiul sãu Nicolae Alexandru.
Aceasta va fi reclãditã de Matei Basarab când devine și mãnãstire.
Mãnãstirea Negru Vodã reprezintã cel mai important ansamblu monastic din Muscel.
În componența ei intrã Paraclisul Domnesc al curții voievodale ulterior Biserica mare a mãnãstirii Biserica micã -bolnița -din primul sfert al veacului al XVIII-lea Turnul clopotnițã de la intrarea în incintã-secolul al XVII-lea Casa Domneascã-secolul al XVII-lea construitã pe vechi temelii din secolul al XIV-lea Casele egumenești-secolul al XVIII-lea anexa casei domnești și chiliile de la începutul secolului al XIX-lea.
Aici se mai aflã și Hanul-Bazar al mãnãstirii dispãrut încã din 1746.
Fortificațiile datate încã din secolul al XIV-lea sunt realizate sub forma unui val de pietriș și bolovani de 9 metri lãțime înconjurat de un șanț adânc de 2,5 metri plin cu apã.
Palatul Domnesc a fost nucleul în jurul cãruia s-au adãugat pe parcurs toate celelalte construcții ce vor forma Mãnãstirea Negru Vodã.
Al doilea ctitor al mãnãstirii Matei Basarab (1635-1638) reface din temelii lãcașul transformând vechea Bisericã într-o mãnãstire de cãlugãri prin hrisovul din 10 august 1647 în același an fiind construit și Turnul clopotniței înalt de 35 de metri având funcția de poartã de incintã dar și de fortificație cu caracter militar fiind prevãzut cu metereze.
Gangul boltit pãstreazã și astãzi masivele porți de stejar care se izvorãsc cu o grindã de proporții având încrustate adânc inscripții menționând data de 1749.

Capriana-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Capriana este una dintre cele mai vechi mãnãstiri din Moldova fiind întemeiatã în anul 1429 și așezatã într-o zonã pitoreascã la o distanțã de 40 de kilometri fațã de orașul Chișinãu .
Mãnãstirea a fost folositã mult timp drept reședințã de cãtre Mitropolitul Moldovei iar între domnitorii care au ctitorit-o se numãrã și domnitorul Ștefan cel Mare.
În perioada imediat urmãtoare întemeierii țãrii Moldovei (1359) documentele istorice atestã existența unei mãnãstiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului " în codrii Lãpușnei.
Acest așezãmânt îl vom gãsi menționat și în secolul urmãtor sub denumirea de "Mãnãstirea lui Ciprian" sau "Mãnãstirea Capriana".
Domnitorul Alexandru cel Bun într-un document din 10 februarie 1429 menționeazã cã mãnãstirea a fost ctitoritã de câțiva țãrani și boieri din satul Mereni.
În fruntea acestora se gãsea fratele egumenului Ciprian din mãnãstirea mai sus menționatã.
În perioada 1420-1429 o serie de documente menționeazã Poiana lui Ciprian dând și o serie de detalii legate de așezãmânt :în mãnãstire trãiau în jur de 40-50 de cãlugãri și frați incinta fiind alcãtuitã din :o Bisericã  mai multe chilii egumenie și arhandarie (toate din lemn).
Mãnãstirea Capriana va deveni mãnãstire domneascã în anul 1429 când Alexandru cel Bun cãsãtorindu-se cu fiica unuia dintre grupul de ctitori locali va rândui prin decret domnesc noul statut al Caprianei -mai multe privilegii.
Prima jumãtate a secolului al XVII-lea a fost un timp greu pentru mãnãstire cãzând din motive necunoscute în ruinã.
Starea precarã în care ajunsese Capriana îl determinã pe Petru Rareș în a doua sa domnie sã o refacã între anii 1542-1545 fapt consemnat în cronica lui Grigore Ureche.
Mãnãstirea Capriana a fost una dintre mãnãstirile închinate Sfântului Munte și anume mãnãstirii Zografu.
În anul 1698 Alexandru cel Bun este pictat ca ctitor al mãnãstirii din Lãpușna.

Dalhauti -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Dalhauti unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale ale Ortodoxiei romanesti la o distanta de aproximativ 20 de kilometri mai spre vest de municipiul Focsani si la numai 4 kilometri departare de satul Dalhauti fiind asezata intr-o zona premontana in mijlocul padurilor de fag si de stejar .
Satul Dalhauti este situat in zona de contact a Campiei Romane cu Subcarpatii Vrancei .
Despre intemeierea Manastirii Dalhauti si despre ctitorii ei cei dintai nu s-au pastrat documente singurele informatii bazandu-se de cele mai multe ori pe traditie .
Aceasta manastire nu face parte din categoria asezamintelor monahale intemeiate de domnitori sau de mari dregatori precum Manastirea Putna a Sfantului Stefan cel Mare (1457-1504) Manastirea Cozia a lui Mircea cel Batran (1386-1418) Manastirea Tismana si Manastirea Vodita ale Sfantului Cuvios Nicodim (1406) si altele insa chiar daca numele ctitorului a ramas necunoscut facand anumite conexiuni se poate deduce ca vechimea acestei smerite asezari calugaresti poate egala pe cea a manastirilor ctitorite de voievozii mai sus pomeniti .
Manastirea Dalhauti este cunoscuta in tara mai ales prin Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si prin faptul ca aici a vietuit vreme de 20 de ani Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului pomenit in Biserica noastra la 25 aprilie -mare duhovnic si inegalabil indrumator spre rostirea rugaciunii inimii :"Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul !" 
In aceasta manastire se gasesc trei Biserici -monumente istorice si de arhitectura .
Biserica Izvorul Tamaduirii constructie din zid in forma de nava cu contraforti fara turla este varuita atat in interior peste zugraveala de la inceput cat si la exterior .
Nu are nicio inscriptie din care sa se cunoasca anul si ctitorul .
Pe usa este scris totusi 1828 acesta fiind probabil anul in care Sfanta Biserica a fost refacuta .

Hagigadar -o alta manastire importanta a tarii noastre

La iesirea din municipiul Suceava spre Falticeni exista un lacas de cult unde spun majoritatea oamenilor toate dorintele ti se implinesc .
Acest locas este Biserica manastirii Hagigadar cunoscuta si sub numele de Biserica Dorintelor .
Manastirea Hagigadar este un lacas de cult armenesc construit in anul 1512 in satul Bulai comuna Moara -judetul Suceava .
Manastirea se afla situata pe dreapta drumului ce leaga orasul Falticeni de Suceava la o distanta de 3 kilometri de municipiul Suceava .
Manastirea se afla pe culmea unui deal cunoscut sub numele de "Dealul lui Bulai " special parca inaltat pentru a gazdui lacasul sfant .
Panta este inclinata si accesul este posibil numai pe jos insa acest lucru nu ii impiedica pe oameni sa urce drumul in genunchi pana la poarta .
Din cand in cand se opresc si se roaga aprind o lumanare se odihnesc si apoi pornesc mai departe .
Tot in genunchi intra pe poarta si continua sa mearga in acest fel in jurul Bisericii .
Ca sa li se implineasca dorintele oamenii inconjoara Biserica de 3 ori rugandu-se la fiecare din cele patru colturi .
Nu se stie de unde provine mersul in genunchi cert este ca dealul trebuie urcat numai in genunchi si ca Biserica trebuie inconjurata tot in genunchi de trei ori .
Si tot important este ca majoritatea crestinilor urca la manastire iar dorintele le sunt implinite .
Dupa ce isi vad dorintele implinite oamenii revin sa se roage din nou la manastire si sa multumeasca .
Drumul catre acest vechi lacas de cult trebuie parcurs in tacere .
Obiceiul este ca de oriunde ai pleca pana acolo sus la zidurile Bisericii e bine sa nu rostesti niciun cuvant daca vrei ca dorinta sa-ti fie ascultata .
Aici vin si se roaga oameni din toata tara .
Se spune ca versantul dinspre Rasarit ar fi erodat de genunchii milioanelor de credinciosi care l-au tot urcat ani de-a randul .
Apoi oamenii se intorc acasa pe cealalta poarta a manastirii -una mare si larga -coborand impreuna drumul pietruit .
Dupa lungul si istovitorul canon chipurile lor devin senine si fericite .
Numele acestui locas de cult poate fi explicat astfel :hagiu (dorinta ) si gadarel (a implini ) din limba armeana adica Manastirea Dorintelor .
Dupa trecerea atator veacuri pelerinii de la Hagigadar pastreaza aceeasi speranta si credinta in suflete .
Manastirea Hagigadar a fost construita in secolul al XVI-lea de catre doi frati negustori   armeni .
Dupa o inscriptie incastrata intr-unul dintre ziduri ctitorul ar fi fost Asdvadzdaur Bogdan Donavachian un bogat negustor armean intre anii 1512-1513 in vremea domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517) .

Tutana-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Tutana așezatã la marginea satului cu același nume poartã hramul Atanasie Athos.
Perioada dintre sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui de-al XV-lea reprezintã monumentul zidirii primei Biserici Tutana cu arhitectura asemãnãtoare celei de la Vodița Tismanei și Bisericii Stelea din Târgoviște.
Pe locul mãnãstirii de astãzi în secolul al XIV-lea existând o sihãstrie de cãlugãri.
Cei dintâi sihaștri de aici erau la Cotmeana care la rândul ei era închinatã unor mãnãstiri de la Muntele Athos poate chiar Marea Lavrã.
Acest lucru este sugerat printre altele și de faptul cã Vlaicu Vodã avea legãturi cu Marea Lavrã cãreia îi doneazã o Icoanã care s-a pãstrat pânã în zilele noastre reprezentându-l pe 
Sfântul Atanasie al Athosului.
Înainte de 1377 sfârșitul domniei lui Vlaicu Vodã Sihãstria Tutana este transformatã în mãnãstire cu viațã de obște dar este atestatã documentar abia la 1497.
Între anii 1456 și 1474 mãnãstirea Tutana obține de la Mogoșel fiul lui Jupân Mogoș ocina de la Micești pe care o schimbã împreunã cu o ocinã proprie tot din Micești în timpul lui Basarab cel tânãr cu pãrți din Alboteni și Hururez.
În timpul domniei lui Basarab cel Tânãr -1477-1482 -se face un schimb de proprietãți   între Mãnãstirea Tutana și Lumota și Cernat.
În continuare sub domnia lui Vlad Cãlugãrul -1481-1482 -ginerele domnitorului   cotropește satul Mogoșești din Argeș și îl dãruiește Mãnãstirilor Cotmeana și Tutana în schimbul a trei pãrți din Rușii de Vede.

Saharna-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Saharna în întregul ei ansamblu este unul din cele mai vechi așezãminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.
Ansamblul monastic este compus din douã mãnãstiri :una rupestrã Buna Vestire și alta terestrã Sfânta Treime.
Istoria mãnãstirii rupestre se cunoaște foarte puțin neștiindu-se data precisã a întemeierii și cine sunt întemeietorii.
Nici chiar cercetãtorii din domeniu n-au ajuns încã la o pãrere unanimã privind perioada întemeierii acestei chinovii.
Mãnãstirea terestrã fiind o ctitorie cãlugãreascã a fost întemeiatã în anul 1776 de cãtre Schimonahul Vartolomeu Ciungu (1739-1798).
Câte ceva despre viata Starețului Vartolomeu aflãm din inscripția ce însoțea portretul lui descoperit în trapeza mãnãstirii Sfânta Treime de cãtre inginerul-arhitect Nicolae Țiganco .
Iatã aceastã inscripție :"În 1739 în ziua 23 a lunii decembrie a avut loc nașterea trupeascã a numitului Vasile din Pãrintele Preot Teodor și maica Pelagheia.
În anul 1760 în ziua de douã a lunii mai în orașul Savran gubernia Podoliei fiind logodit și mergând la logodnica sa pentru a se cãsãtori Vasile fusese pe neașteptate rãnit cu un glonț în mâna stângã iar la an 1766 a lunii mai a pãrãsit patria sa și a venit în Moldova.
An 1776 în luna martie ziua 25 a intrat în Saharna.
Nu era nimic era acolo un loc pustiu a clãdit Biserica chilii ograda și altele."
Existã unele momente care ne permit sã presupunem cã pânã  a începe construcția noii mãnãstiri Vartolomeu cu o micã comunitate de cãlugãri trãiserã în mãnãstirea din stâncã.
Însã viața în acel loc era foarte anevoioasã și Pãrintele Vartolomeu hotãrãște construcția unei mãnãstiri terestre care ar fi fost și aproape de cãile de comunicare din localitãțile apropiate și așezatã într-un loc unde liniștea cãlugãrilor nu avea sã fie tulburatã.

Harbovat-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Harbovat este situata pe valea raului Ichel la aproximativ 10 kilometri de orasul Calarasi .
In partea de nord se invecineaza cu satul Harbovat iar spre est si spre sud poate fi admirata pitoreasca vale a raului Ichel .
In manastire vietuieste o obste de calugari .
Manastirea Harbovat a fost intemeiata in anul 1730 de catre boierul Constantin Carpuz .
Insa dupa parerea unor istorici manastirea a fost intemeiata in veacul al XVII-lea de catre cativa calugari din manastirea Bersan - Polonia iar numele ei ar proveni de la unul din cei dintai calugari -Ioanichie .
Pana in anul 1812 manastirea a fost de trei ori incendiata de turci si tatari motiv din care toata arhiva manastirii a fost distrusa .
Construita din piatra Biserica avea si cateva chilii din lemn care au fost de mai multe ori arse de turci .
Tot atunci a ars si trapeza de lemn.
Pe locul unei Biserici de lemn mai vechi in anul 1816 Stefan Lupu si sotia sa Elena nascuta Braiescu au ctitorit Biserica de vara a manastirii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului " iar in anul 1870 a fost construita Biserica de vara Pogorarea Sfantului Duh.
Biserica Adormirii Maicii Domnului a fost reinnoita la 1828 si 1855 .
Catre mijlocul secolului XIX (19) complexul monastic era deja constituit .
El ingloba Biserica din 1816 chiliile calugarilor trapeza acareturile si alte edificii .
In cadrul manastirii se afla o Biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului zidita de mireanul Stefan Lupu - ulterior monahul Serapion.
Cealalta Biserica are hramul Pogorarea Sfantului Duh si este zidita in anul 1870 pe timpul Staretilor Ieronim si Natanail .
La Manastirea Harbovat se pastreaza si vestita Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului -"Garbovita " daruita in anul 1790 de catre sotia colonelului rus Nicolae Albaduev ucis de un cal in poarta manastirii .

Rãducanu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Rãducanu -Buna Vestire numitã ulterior și Biserica Buna Vestire sau "Rãducanu" a fost construitã de marele logofãt Ion Buhuș și un târgoveț bogat Pavãl la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea în orașul Târgu Ocna .
Ion Buhuș mare logofãt fiul lui Nicolae Buhuș mare logofãt și el este primul ctitor al acestei Biserici.
Ilinca Racovițã afirmã într-un document din data de 9 august 1777 cã Biserica este fãcutã de bunicul ei Ion Buhuș mare logofãt și de tatãl ei Radu Racovițã.
În anul 1763 marele logofãt Radu Racovițã fiul hatmanului Dumitrașcu cãsãtorit cu Maria Buhuș va reface și împodobi aproape integral Biserica Buna Vestire reparând în același timp și zidurile mãnãstirii.
Radu Racovițã se considerã ctitorul acestei Biserici dupã cum glãsuiește pisania care se aflã deasupra ușii de la intrarea în pridvor :"Veleat 7271. Mult preadulcelui Hristos robul sãu cel credincios.
Lumina dar acea cereascã prin ruga ta sã moșteneascã .
Radu Racovițã vel logofãt cu a lui soție ctitori sunt cu fiica lor Ilinca la aceastã Bisericã preasfântã.
Apre avoir les fortunes publiques ges j'ai donne des lecons aux plus grand politiques."
Este singura Bisericã din țarã cu text francez în pisanie dovadã cã marele logofãt Radu Racovițã era un boier cult pentru vremea sa și bun cunoscãtor al treburilor politice.
Acest text francez se potrivește uimitor și cu destinul omului politic Costache Negri care și-a gãsit odihna de veci la câțiva pași de intrarea în Bisericã.
Mãnãstirea a trecut de-a lungul existenței sale prin multe încercãri    dramatice.
În luna iunie 1821 un detașament de 800 de eteriști conduși de Iordache Olimpiotul și Ioan Farmache ocupa mãnãstirea dar iminența unui atac turcesc asupra orașului Târgu Ocna îi determinã pe eteriști sã se retragã spre Mãnãstirea Secu.
În urma lor pãtrund turcii care pradã orașul și devasteazã Mãnãstirea Rãducanu.

Dridu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Comuna Dridu este situatã pe Valea Ialomiței .
Din punct de vedere geografic se aflã în Câmpia Snagovului iar în colțul de Nord-Est în Câmpia Drãgãnești-Adâncata.
Pânã în anul 1945 satul Dridu s-a numit Dridu-Sãrindarele.
Satul Dridu format din cãtunele Dridu-Movila Sãrindaru de jos Sãrindaru de sus este una din cele mai vechi localitãți din județul Ialomița .
Urmele de locuire urcã în timpuri strãvechi.
Rezervația arheologicã de 5 hectare vine sã protejeze o zonã în care au fost identificate așezãri din epoca fierului cultura veche româneascã (secolele VIII-XI) și cultura medievalã (XIII-XIV).
În satul Dridu-Snagov se aflã urmele unei așezãri din epoca bronzului (mileniul III înainte de Hristos ) pe aproximativ 1 hectar.
Dintre toate acele culturi arheologice doar cultura veche româneascã a fost cercetatã sistematic în timpul sãpãturilor arheologice desfãșurate între anii 1957-1962 conduse de Eugenia Zaharescu.
A fost descoperitã o așezare ruralã de circa 300 de locuințe tip bordei cu inventarul aferent.
Deoarece a fost prima așezare de acest tip din Câmpia Românã cercetatã exhaustiv numele satului Dridu a devenit numele culturii vechi românești "Cultura Dridu ".
În documente Dridu este menționat încã din secolul al XV-lea.

Zloti-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Zloti este situata in sudul Basarabiei la 15 kilometri de oraselul Cainari si 45 de kilometri de Chisinau .
Denumirea manastirii este preluata de la cea a unui sat vecin si in traducere din slava veche inseamna "monede de aur ".
Aceasta manastire se inalta pe locul vechiului locas de la care nu s-a pastrat nici macar    fundatia .
Vechea manastire Zloti a fost intemeiata in anul 1941 de egumenul Serafim Dabija venit in aceste locuri de la manastirea Suruceni si ieromonahul Grigore de la Noul Neamt .
Schitul apartinea Episcopiei din Tighina dupa cativa ani a devenit independenta .
Manastirea a fost inchisa in anul 1949 iar Parintele Serafim a fost deportat in Siberia .
Toata averea manastirii a fost transmisa Manastirii Suruceni .
Gospodaria agricola din localitate a transformat Biserica manastirii in grajd iar chiliile in depozite .
In anul 1970 complexul monastic a fost distrus complet .
Potrivit unei legende legata de acest schit in secolul al XIX-lea aici s-a aratat unui cioban Maica Domnului profetind ca peste un secol pe acest loc se va inalta manastirea .
In martie 1995 fosta asezare monahala Zloti a fost reinfiintata ca schit al Manastirii Noul Neamt .
Proiectul noii Biserici a fost elaborat de arhitectii din Tighina .
Fundatia Bisericii care va avea hramul Sfantul Gheorghe a fost sfintita in august 1995 de Staretul Manastirii Noul Neamt Arhimandritul Dorimedont .
Locul Bisericii a fost sfintit in anul 1996 de catre Episcopul Dorimedont .
In anul 2001 a fost inaltata si acoperita iar prima slujba a avut loc in anul 2005 la sarbatoarea de Craciun .
In timpul de fata Biserica este terminata atat in interior cat si in exterior si in ea se savarsesc sfintele rugaciuni regulat .

Bixad-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Bixad este o manastire ortodoxa aflata in comuna omonima din judetul Satu Mare .
Localitatea Bixad a fost amplasata pana in jurul anului 1700 sub Piatra Bixadului .
In urma unei alunecari de teren localitatea a fost distrusa in proportie de aproape doua treimi .
Atunci localitatea s-a mutat intre cele trei vai unde se afla si azi .
In perioada interbelica in Bixad a functionat cea mai mare manastire din Maramures .
Viata monahala la Bixad exista inca din vremea Maramuresului Voievodal cand in anul 1614 lacasul apare mentionat ca schit al Manastirii Vetis .
In prima jumatate a secolului al XVII-lea viata monahala ortodoxa la Bixad s-a mentinut fapt dovedit de circulatia intensa a cartilor de slujba si invatatura ortodoxe .
La anul 1648 in Bixad este atestat Popa Ilies acesta semnandu-se in mai multe randuri pe un exemplar al Cazaniei lui Varlaam (Iasi 1643).
De la sfarsitul secolului al XVII-lea Bixadul apare strans legat de numele calugarului grec Isaia fost Staret al Manastirii Sfantul Apostol Petru si Pavel de pe Muntele Athos .
Trimis de Patriarhul ecumenic sa urmareasca evolutia convertirii la unire cu Biserica Romei in partile Rusiei si Ucrainei dupa ce a sesizat curtilor acestor state iminenta pericolului la intoarcere trecand prin Ardeal a fost prins dus la Viena de unde dupa ce a fost catolicizat a ajuns la Roma si apoi numit in anul 1694 Vicar general cu resedinta la Carei cu insarcinarea de a castiga la Unire pe romanij din partile Bihorului Satmarului si Maramuresului.
In anul 1701 Arhimandritul Isaia insotit de alti trei calugari s-a asezat la manastirea Bixad .
In luna mai a anului 1701 Arhimandritul a fost ucis in conditii neelucidate inca .
In anul 1759 Episcopul unit al Muncaciului Manuil Oslavszky trimite la Bixad Calugari din ordinul Sfantului Vasile cel Mare .
Biserica Bixad cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel a fost ridicata incepand cu anul 1769 fiind sfintita in anul 1771 .
Monumentul pastreaza planul arhitectural bizantin in cruce greaca .
Deasupra pronaosului se inalta un turn avand un acoperis baroc adaugat la inceputul secolului al XX-lea.

Cheia-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Istoricii afirmã cã prima Bisericã a mãnãstirii Cheia a fost ridicatã la 1770.
Se presupune cã acea Bisericã a fost din lemn și avea hramul Sfântul Nicolae.
Pãrintele Ioanichie Bãlan menționeazã cã anumiți cãlugãri din Sihãstria Vãleni au întemeiat Sihãstria Teleajen cunoscutã și sub numele de "Cheia Teleajenului" cu hramul Sfântul Nicolae.
Aici se nevoiau și cãlugãri ardeleni care treceau în Țara Româneascã prin pasul Bratocea din cauza persecuțiilor religioase.
Dupã șapte ani aceastã Bisericã a fost distrusã de turci.
Inițiativa pentru a doua ctitorie aparține Starețului Atanasie primul Stareț cunoscut dupã nume al Cheii .
A fost ridicatã la poalele Muntelui Roșu și purta hramul Adormirea Maicii Domnului .
La data construirii celei de a doua Biserici și în anii urmãtori chinovia de la Cheia era sãracã.
De aceea cãlugãrii și-au îndreptat gândul cãtre domnul țãrii din acea vreme.
Un hrisov din 14 decembrie 1792 al lui Mihail Șuțu arãta cã "dând numiții cãlugãrași rugãciunea domniei mele "  s-a gãsit "cã cererea lor este cu cale spre a se putea hãlãdui la acel loc de piatrã " de aceea li s-a acordat mila domneascã "sã aibã a ținea lude cinci ca sã-i aibã de ajutor la cele trebuincioase schitului și pentru hrana lor."
Alexandru Ipsilant constatã în anul 1797 cã cei 19 cãlugãrași sihaștri trãiau greu cu mila acordatã de Mihai Șuțu deoarece schitul se afla "în loc pustiu și între piietri unde nici roduri ale pãmântului de hranã omeneascã nu se pot face " și pentru cã schitul nu avea pe atunci "nici moșiie nici viie nici aitcevași nimicu cu vreun venit " de aceea le-a hãrãzit o milã mai mare :"zece lude oameni streini ca sã le poslușeascã " și "a lua pã fiecare an din vama Vãlenilor (de Munte) câte talere cincizeci ca sã fie schitului de întãrire și pãrinților cãlugãri de hranã și chivernisealã " .

Locurele-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Locurele este un locaș de rugãciune aflat în mijlocul pãdurilor din Defileul Jiului.
Fiind locuit de cãlugãri fostul Schit Locurele este cunoscut mai ales ca metoc al Mãnãstirii Lainici.
Acesta a fost schit pânã în anul 1999 dupã aceastã datã el fiind ridicat la rangul de mãnãstire.
Hramul acestui Sfânt Locaș de rugãciune este Schimbarea la Fațã prãznuitã la 6 august.
Locurele reprezintã din punct de vedere al așezãrii lui și al Duhului celor ce-l locuiesc un model de viațã monasticã.
Mãnãstirea Locurele se aflã într-o poianã largã din mijlocul pãdurii la altitudinea de 780 de metri.
Poiana în care este construit Schitul are ca strãjeri Muntele Silva la sud și culmile Parângului la nord-est.
Credincioșii care vin sã se roage la Mãnãstirea Lainici și nu urcã spre vârful Muntelui Gropu la Mãnãstirea Locurele au ce regreta.
Drumul pietruit spre acesta pornind puțin mai la nord de Mãnãstirea Lainici este odihnitor și se parcurge ușor de cãtre pelerini.
Din punct de vedere teritorial Schitul aparține de comuna Schela fiind situat pe o stâncã la circa cinci kilometri de Mãnãstirea Lainici accesul fãcându-se pe un drum forestier uneori greu accesibil pentru autoturisme.
Legat de numele acestui loc putem spune urmãtoarele :Mãnãstirea Locurele își trage numele de la "Locurel" care înseamnã "poienițã de munte" dar pisania se referã la sfântul schit cu numele de "Locuri Rele" ceea ce ne face sã presupunem cã odatã cu vremea prin pronunție a devenit Locurele.
Asupra denumirii schitului pot apãrea unele confuzii.
El nu se numește schitul Locuri Rele cum greșit apare în unele publicații denumirea corectã a sa fiind "Locurele" adicã "locuri mai mici pentru rugãciune".
Schitul "Locurele" a fost vizitat și de scriitorul Alexandru Vlahuțã acesta fiind pomenit în a sa lucrare "România Pitoreascã".

Tarcau -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Tarcau este o manastire ortodoxa asezata in inima muntelui fiind inconjurata de paduri de liniste si taina .
Avand un hram deosebit anume "Duminica Tuturor Sfintilor " praznuit in prima duminica dupa Pogorarea Duhului Sfant manastirea se afla asezata in localitatea Cichiva comuna Tarcau pe Valea Tarcaului la mai mult de 15 kilometri de confluenta acelui rau cu raul Bistrita si la 43 de kilometri de localitatea Piatra Neamt intre localitatile Brates si Ardeluta .
Manastirea Sihastria Tarcaului apare amintita mai intai intr-un document din martie 1832 prin care Mitropolitul Veniamin Costache ii cerea protopopului de Neamt sa mearga sa puna temelia Schitului Tarcau dupa cererea Ieroschimonahului Avramie care il zidea cu osteneala sa pe un teren al Manastirii Pangarati .
Dintr-un alt document pastrat de manastire anume din "Pomelnicul ctitorilor " scris in limba romana cu litere chirilice aflam ca Biserica s-a zidit "...in zilele binecredinciosului marelui domn si imparat a toata Rusia Nicolae Pavlovici cu bagoslovenia Preasfintitului Arhiepiscop si Mitropolit al Moldovei Kiria Kir Veniamin la anul 1833 de catre Ieroschimonahul Avramie si alti donatori ."
Bisericuta sihastriei de la Tarcau a fost sfintita in data de 9 iulie 1833 .
Turnul clopotnita a fost construit insa ceva mai tarziu in anul 1868 cand in acel schit se nevoiau deja douazeci de calugari .
Asezamantul monahal sihastresc s-a aflat sub ascultarea si indrumarea Manastirii Bistrita pana in anul 1900 cand acesta obtine statut de manastire independenta .
Biserica schitului avand hramul mai rar intalnit de "Duminica Tuturor Sfintilor " este construita din barne de lemn de frasin .
Planul Bisericutei este in forma de cruce avand extremitatile dinspre apus si rasarit rotunjite iar absidele laterale bine pronuntate de forma pentagonala .
Acoperisul aceleia este construit in doua ape simple .

Nãmãești-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Numele de "Nãmãești" este același ca al satului situat în imediata apropiere a mãnãstirii   în partea de rãsãrit a stâncii de piatrã și la poalele ei și ar veni de la cuvintele nemo-est ceea ce ar vrea sã spunã cã înainte de întemeierea schitului peștera care a devenit cu timpul Bisericã nu era locuitã de nimeni.
Primele mãrturisiri despre transformarea grotei în Bisericã sunt legate de urmãtoarea legendã :niste ciobani români pãscând oile prin acele locuri și adormind deasupra stâncii au auzit în vis bãtãi de clopote și au vãzut un înger care le spunea :"Aici în sânul acestei stânci stã de multe veacuri o icoanã a Maicii Domnului zugrãvitã dupã chipul ei cel adevãrat .
Sculați-vã apucați poteca pânã la ea sãpați în piatrã adânc și ridicați aici locaș de închinãciune."
Ciobanii au gãsit poteca sãpatã în stâncã și au dat de icoanã.
Au sãpat în acel loc au fãcut un zid de intrare au ridicat o turlã deasupra și astfel a luat ființã Biserica.
Cel mai vechi document scris în legãturã cu existența mãnãstirii dateazã de la anul 1386 din timpul domniei lui Mircea Voievod cel Bãtrân care spune cã satul din vale este dãruit ca ocinã (moșie) schitului de maici Nãmãești pentru cã au conducere autoritarã bunã rânduialã și veche așezare ceea ce dovedește cã mãnãstirea a fost înființatã cu mult înaintea satului Nãmãești.
Mãnãstirea este situatã în partea de rãsãrit a unui deal pietros la o altitudine de 150 de metri fatã de nivelul satului.
Pridvorul sau tinda Bisericii este construitã pe latura de rãsãrit și cea din miazãzi din zid de cãrãmidã cãci pereții pridvorului dinspre apus îi formeazã stânca de piatrã care este tãiatã vertical pentru acel scop.
Din pridvor se pãtrunde în naosul Bisericii printr-o spãrturã fãcutã în stânca de piatrã la care s-au adaptat cele douã uși în canate.
Naosul sau interiorul propriu-zis al Bisericii precum și altarul ei sunt sãpate în stânca de piatrã calcaro-nisipoasã formând împreunã o scobiturã boltitã cu dimensiunile de 8 metri lungime și 5 metri Lãțime.
La mijlocul Bisericii în partea de deasupra se aflã o altã scobiturã fãcutã în stânca în   formã de cerc care rãspunde afarã și peste care se înalțã turla Bisericii înaltã de 6 metri construitã numai din cãrãmidã având patru ferestre de mãrime obișnuitã prin care pãtrunde lumina la interior.
Tot pentru luminã mai sunt încã douã ferestre așezate tot pentru scobirea stâncii una în partea de rãsãrit a Bisericii și a doua înspre miazã-zi .

Crasna-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Este situatã pe șoseaua Târgu-Jiu-Novaci la 30 de kilometri Nord-Est de Târgu-Jiu și la   15 kilometri vest de Novaci.
Mãnãstirea Crasna a luat ființã la sfârșitul secolului al XV-lea.
Poziția ei deosebit de liniștitã și singuraticã a atras cãlugãri rugãtori  încã de pe timpul Cuviosului Nicodim de la Tismana.
In secolul al XVI-lea exista în raza satului Crasna o micã Sihãstrie cu Bisericã de lemn închinatã Sfântului Ierarh Nicolae unde se nevoiau câțiva cãlugãri retrași de lume.
În anul 1636 Dumitru Filisteanu din Filiași mare sluger construiește la Crasna noi chilii și Biserica din piatrã de râu și cãrãmidã în locul celei de cãrãmidã și introduce viața de obște în mãnãstire .
Biserica a fost terminatã la 24 septembrie 1637 dupã cum reiese din pisania Bisericii :"Cu vrerea Pãrintelui a Fiului și a Sfântului Duh eu robul lui Dumnezeu jupânul Dumitru cel Mare cu feciorii lui i-au dat lui Dumnezeu și n-am cruțat avuția ce au zidit aceastã Sfântã Mãnãstire în zilele bunului voievod Matei Basarab Valeat (7145) 1637 luna septembrie ziua 24 ".
Ctitorul Bisericii și proprietarul satului Dumitru Filisteanu era nepotul marelui ban al Craiovei Dobromir și vãr cu Doamna Stanca soția lui Mihai Viteazul.
La ctitorirea Sfântului Locaș au mai contribuit jupânița Ilinca Filișean Grigore Socoteanul Mihai Filișean jupân Mihai Crãsnaru etc.
Dupã un secol de la întemeiere a decãzut treapta de la schit și apoi la data de 12   noiembrie 1752 a devenit metoc al Episcopiei de Râmnic.
În 1936-1938 Comisia Monumentelor Istorice cu ajutorul substanțial al lui Gheorghe Tãttãrescu face importante reparații și restaurãri ale schitului.

Ostrov-o alta manastire importanta a tarii noastre

Insula Oltului din orasul Calimanesti a atras calugari iubitori de liniste din cele mai vechi timpuri .
Primii sihastri s-au stabilit acolo pe la inceputul secolului al XIV-lea intemeind o mica Biserica de lemn cu hramul "Nasterea Maicii Domnului " .
Calugarii se nevoiau in colibe de lemn unii in "Ostrov " iar altii de ambele maluri ale Oltului .
Ei duceau viata de sine in post si neincetata rugaciune iar noaptea se adunau la Biserica si dadeau lauda lui Dumnezeu .
Intr-un document din 26 aprilie 1500 Radu cel Mare spune ca Sihastria Ostrov este " de la binecinstitorii sfant raposatii domni mosii si stramosii nostri " ceea ce dovedeste ca ea a fost innoita si inzestrata cu danii de catre primii domni ai Tarii Romanesti :Ioan Alexandru Basarab (1310-1352)   Nicolae Alexandru (1352-1364) si desigur Mircea cel Batran (1386-1418) .
Pe la sfarsitul secolului al XIV-lea Sihastria Ostrov (numita si Calimanesti ) din motive necunoscute era considerata "manastire " ca si Sihastria Nucet bucurandu-se de o mare autoritate duhovniceasca .
In a doua jumatate a secolului al XV-lea Manastirea Ostrov (Calimanesti ) din motive necunoscute probabil incendii sau invazii straine ajunge in stare de paragina .
Neagoe Basarab o rezideste in anii 1520-1521 dandu-i din nou amploarea de altadata .
Calugarii din Ostrov duceau viata de obste afara de cei ce sihastreau in poienile muntilor din imprejurimi care se adunau pe insula numai in Sarbatori pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos .
Odata cu dezvoltarea celorlalte sihastrii din secolele XVII-XVIII schitul Ostrov isi pierde rolul duhovnicesc din secolele anterioare .
Astazi este manastire de calugarite .

Braditel -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Braditel este una dintre manastirile de stil vechi din Romania .
Manastirea Braditel se afla la 30 de kilometri nord de orasul Piatra Neamt si la 10 kilometri nord-vest de comuna Bodesti pe Dealul Braditel la o altitudine de 570 de metri si inconjurata de paduri .
Manastirea Braditel dateaza din anul 1925 .
In perioada anilor 1927-1930 acolo a fost construit un mic paraclis care a fost daramat in anul 1936 .
In anul 1936 paraclisul a fost daramat .
In anul 1948 a fost aleasa prima Stareta schimonahia Macaria Samoila si au inceput sa se puna bazele necesare dezvoltarii vietii monahale in acel loc .
Tot in anul 1948 s-a inceput constructia primei Biserici .
Cutremurul din anul 1977 a afectat grav cladirea Bisericii ceea ce impunea constructia uneia noi .
Pana in anul 1988 cand s-a inceput constructia actualei Biserici s-au facut numeroase demersuri pentru a obtine aprobarea necesara .
Biserica actuala a fost construita intr-o perioada de numai sapte ani - 1988-1995 .
Sfintirea Bisericii a avut loc la data de 31 iulie 1995 .
Biserica este impodobita cu toate cele necesare exercitarii Slujbelor Divine si detine particele ale mai multor Sfinti Ierarhi Cuviosi si Mucenici .
Manastirea numara in prezent 120 de vietuitoare si este organizata in viata de obste dupa tipicul Sfantului Sava .
Ascultarea in viata de obste consta in savarsirea zilnica a celor sapte laude respectarea mesei de obste precum si desfasurarea activitatilor necesare intretinerii obstei :atelierele de pictura sculptura si tapiserie  agricultura  cresterea animalelor etc.

Baia de Aramã-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea din Baia de Aramã închinatã Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil se aflã în localitatea omonimã  în județul Mehedinți în partea nord-vesticã a Olteniei.
Ziditã între anii 1694-1703 de ctitori de seamã ai vremii Biserica din Baia de Aramã s-a pãstrat bine pânã astãzi.
Baia de Aramã este strãbãtutã de râul Brebina care însuflețește natura și fostele mine de cupru (aramã).
În acel loc domnitorul Mircea cel Bãtrân a adus meșteri sași.
Datoritã așezãrii lui pe un drum comercial ce traversa Țara Româneascã spre sfârșitul secolului al XVII-lea satul a devenit târgușor (oraș).
Mãnãstirea din Baia de Aramã a fost ziditã în aproximativ nouã ani aceastã duratã întinsã nefiind încã deslușitã.
Mai înainte de aceasta în Baia de Aramã a funcționat un schit smerit.
În anul 1694 la îndemnul Sfântului Constantin Brâncoveanu s-a pus piatra de temelie a Bisericii lucrãrile de zidire fiind terminate în anul 1703.
În rândul ctitorilor precum mãrturisește pisania originalã a Bisericii se aflã Sfântul voievod Constantin Brâncoveanu banul Cornea Brãiloiu și Milco Bãieșul.
Biserica cea nouã din Baia de Aramã închinatã Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil ziditã în stilul Brâncovenesc stil specific vremii respective a fost împrejmuitã mai apoi cu un zid din bolovani de piatrã.
La puțin timp dupã ce a fost construitã mãnãstirea a fost închinatã Mãnãstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos.

Arnota-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Arnota este o mãnãstire ortodoxã cu obște de maici situatã în comuna Costești județul Vâlcea.
Mãnãstirea cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" este una dintre mãnãstirile mari ale României .
Ea este situatã într-un colț pitoresc de pe înãlțimile Carpaților.
Mãnãstirea Arnota consideratã unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice și de artã religioasã din țarã este situatã la 56 de kilometri de orașul Râmnicu Vâlcea pe teritoriul comunei Costești .
La Arnota se ajunge dinspre Mãnãstirea Bistrița pe un drum de piatra dupã o distanțã de 6 kilometri    mai existã și o potecã mai directã la numai 3 kilometri dar foarte greu accesibilã pe ploaie sau pe zãpadã.
Strãjuind masivul Arnota din peisajul pitoresc al Munților Cãpãțânii la altitudinea de 840 de metri asemeni unui cuib de vulturi Mãnãstirea Arnota pãstreazã între zidurile sale mormântul lui Matei Basarab Vodã evocând trãsãturile parcã întipãrite în piatrã ale acelui energic ctitor.
Prin arhitectura pictura și sculptura sa Mãnãstirea Arnota poate fi consideratã un important monument istoric și de artã religioasã din țarã fapt pentru care oricine ajunge prin partea locului vizitând Mãnãstirea Hurez sau Mãnãstirea Bistrița este îndemnat sã se încumete sã urce muntele pentru a cunoaște și acea bijuterie a Ortodoxiei românești.

Cornet-o manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Cornet este ctitoria marelui vornic Mares Bajescu din 1666 construita de mesterul Dragomir Zidarul .
Biserica poarta hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul " avand planul arhitectonic triconic cu dimensiuni relativ mici dar bine proportionate cu turla pe naos si turn clopotnita pe pronaos .
In partea de nord are un turnulet cu scara de acces la clopot .
Fatadele de caramida in alternanta cu panouri de tencuiala sunt impartite de un brau median si frumos decorate cu bumbi de ceramica smaltuita .
In cursul anilor a fost refacuta astfel ca Altarul Bisericii a fost zugravit la 1761 prin straduinta lui Alexe capitan de Loviste zugravi fiind Mihai si Radu din Targoviste si Iordache .
Este un stralucit reprezentant al arhitecturii religioase promovat de Matei Basarab .
Chiliile au fost refacute in anul 1850 .
In timpul Primului Razboi Mondial cupola si o parte din Altar au fost daramate de bombardament fiind refacute in perioada 1923-1925 cand s-a executat si exteriorul Bisericii si ancadramentul ferestrelor .
In anul 1898 cu ocazia construirii tunelului pentru calea ferata ce subtraverseaza poarta edificiului s-au daramat chiliile construindu-se o noua cladire cu etaj in partea dreapta a Bisericii .
In deceniul al saptelea al secolului XX manastirea a fost restaurata de catre Directia Monumentelor Istorice .
Lucrarile de amenajare hidrotehnica a Oltului in zona Cornet amenintau vechea ctitorie cu disparitia insa s-au gasit solutiile tehnice corespunzatoare de protejare .