Scrisoare catre cititori

Dragi cititori ,
In anul care se incheie am vorbit despre cultura si aspectele ei abordand toate ramurile .
Vom vorbi in continuare si la anul pana la Sfantul Ion despre acelasi subiect dupa care revenim la scriitori actori cantareti prezentatori poeti dramaturgi s.a.
Va uram tuturor sarbatori fericite si sa va odihniti cat mai mult pentru a fi suficient de tonici in anul urmator .
Cu drag ,
A voastra bloggerita 

Neamt-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Neamt este o manastire ortodoxa de calugari din Romania situata in comuna Vanatori Neamt satul Manastirea Neamt judetul Neamt .
Este cel mai mare si mai vechi asezamant monahal din Moldova fiind declarat monument istoric (cod LMI NT-II-a-A-10629).
Manastirea este atestata documentar din 1407 insa radacinile in timp ale activitatii monahale se intind pana in secolul al XII-lea .
Ctitorirea manastirii ii este atribuita voievodului Petru I Musat (1375-1391) care a construit aici prima biserica din piatra astazi disparuta .
Pe amplasamentul manastirii existase insa o bisericuta si mai veche de lemn numita Biserica Alba construita de monahi cu un secol inainte .
Biserica actuala din incinta manastirii a fost ctitorita de voievodul Stefan cel Mare la sfarsitul secolului al XV-lea si are hramul Inaltarea Domnului .
In vara anului 1933 intra ca vietuitor al Manastirii Ilie fiul lui Maxim si al Ecaterinei Iacob .
Acesta va deveni mai tarziu Sfantul Ioan Iacob Romanul de la Hozeva .
In incinta manastirii se afla doua Biserici doua paraclise turnul-clopotnita cu 11 clopote Seminarul Teologic "Veniamin Costache " precum si un muzeu cu o colectie de arta bisericeasca si sala tiparului .
Specific este Aghiazmatarul circular din fata manastirii unde se face sfintirea apei la hram .
In Biserica se afla o icoana a Maicii Domnului pictata in anul 665 in Israel    facatoare de minuni .
Asezamantul are cea mai mare si mai veche biblioteca manastireasca (18.000 de volume) si a avut o contributie deosebita la dezvoltarea culturii si artei medievale romanesti .
In camera mormintelor este ingropat Stefan Voievod unchiul lui Stefan cel Mare iar in pronaos se afla moastele sfantului necunoscut descoperite in 1986 prin scoaterea asfaltului de pe alee .
Biserica ctitorita de Stefan cel Mare este principalul monument istoric si de arhitectura moldoveneasca din incinta manastirii de o eleganta si frumusete deosebite .
Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea in constructie a unor elemente noi :pridvorul situat in fata intrarii si sala mormintelor sau gropnita amplasata intre pronaos si naos .
Pronaosul de forma dreptunghiulara este boltit cu doua calote sferice .
Naosul tot dreptunghiular de dimensiuni mari are doua abside laterale semicirculare in interior si pentagonale in exterior baza fiind formata din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari .
Turla se ridica in mijloc iar noua contraforturi masive sustin zidurile pana la nivelul boltilor .
Fatadele sunt frumos ornamentate in stil autohton moldovenesc rezultat din imbinarea elementelor bizantine (ceramica smaltuita caramizi si discuri diferit colorate in verde in galben in brun ) cu cele gotice (contraforturile si ancadramente de usi si ferestre ) .
Discurile smaltuite si nisele impodobesc si turla de forma octogonala prevazuta cu patru ferestre .
Pictura din absida principala naos si sala mormintelor apartin ultimilor ani de domnie ai lui Stefan cel Mare  iar cea din pridvor si pronaos este din timpul lui Petru Rares .
Manastirea a suferit multe devastari si incendii distrugatoare urmate de refaceri care au distrus treptat zugraveala initiala .
A doua Biserica inclusa in complexul manastiresc este Biserica Sfantul Gheorghe incorporata in zidul de incinta .

Saharna-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Saharna este unul din cele mai vechi așezãminte monahale din cadrul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.
Ansamblul monastic este compus din douã mãnãstiri :una rupestrã (Bunavestire) și alta terestrã (Sfânta Treime) .
Istoria mãnãstirii rupestre se cunoaște foarte puțin neștiindu-se data precisã a întemeierii și  cine sunt întemeietorii.
Mãnãstirea terestrã fiind o ctitorie cãlugãreascã a fost întemeiatã în anul 1776 de cãtre Schimonahul Vartolomeu Ciungu (1739-1798) Ciungu nu este numele de familie ci doar   un apelativ .
Câte ceva despre viața Starețului Vartolomeu aflãm din inscripția ce însoțea portretul lui descoperit în trapeza mãnãstirii "Sfânta Treime" Rudi de cãtre inginerul-arhitect Nicolae Țiganco portret ce mai târziu dispare fãrã urmã.
Iatã aceastã inscripție tradusã din limba ucraineanã în românã în anul 1928  : "în 1739 în ziua 23 a lunii decembrie a avut loc nașterea trupeascã a numitului Vasile din pãrintele Preot Teodor și maica Pelagheia.
În anul 1760 ziua 2 a lunii mai în orașul Savran gubernia Podoliei fiind logodit și mergând cu logodnica sa pentru a se cãsãtori Vasile fusese pe neașteptate rãnit cu un glonț în mâna stângã iar la an 1766 a lunii mai a pãrãsit patria sa și a venit în Moldova.
An 1776 în luna martie ziua 25 a intrat în Saharna .
Nu era nimic era acolo un loc pustiu a clãdit Biserica chilii ogradã și altele."
Din cele mai strãvechi timpuri Mãnãstirea Saharna reprezenta un adãpost religios o cetate de spiritualitate pãstrând nestinsã fãclia credincioasã în Dumnezeu devenind candela conștiinței naționale sprijinul moral al omului împovãrat de grijile existenței sale umane.

Hlincea-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Hlincea este o mãnãstire de cãlugãri situatã în satul Hlincea din comuna Ciurea (județul Iași) amplasatã într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetãțuia de la ieșirea din municipiul Iași.
Ea dateazã de la sfârșitul secolului al XVI-lea fiind ctitorie a domniței Maria fiica lui Petru Șchiopul domnitorul Moldovei (1574-1579) și (1582-1591) și a soțului ei spãtarul de origine greacã Zottu Tzigara .
Mãnãstirea Hlincea se aflã la o distanțã de circa 3 kilometri spre sud-vest de Mãnãstirea Cetãțuia din Iași pe marginea liniei de cale feratã Iași-Vaslui și a râului Nicolina.
Ansamblul mãnãstirii Hlincea a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 având codul de clasificare IS-II-a-A-04180 și fiind alcãtuit din urmãtoarele   4 obiective :
-Biserica "Sfântul Gheorghe " -datând din anul 1587 cu transformãri din 1659-1660 având codul IS-II-m-A-04180.01
-Ruinele chiliilor -datând din secolul al XVI-lea având codul IS-II-m-A-04180.02.
-Turnul -clopotnițã-datând din secolul al XVII-lea având codul IS-II-m-A-04180.03.
-Zidul de incintã-datând din secolul al XVII-lea având codul IS-II-m-A-04180.04.
Mãnãstirea Hlincea a fost înãlțatã pe hotarul orașului Iași având drept ctitori pe domnița Maria și pe soțul ei Zottu Tzigara fost spãtar și mare vistiernic de origine greceascã din orașul Ianina .
În anul 1574 mãnãstirea a fost închinatã ca metoc al mãnãstirii Dionisiu de la Muntele Athos.
Pânã în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) aceastã mãnãstire era menționatã în documente ca "mãnãstirea Zotei de la Hlincea " sau mãnãstirea numitã "Zota de la Hlincea".
La 8 septembrie 1591 domnitorul Petru Șchiopul a pãrãsit Țara Moldovei împreunã cu doamna Maria fiica sa și soțul acesteia Zottu Tzigara.
La începutul veacului al XVII-lea Mãnãstirea Hlincea a început sã se ruineze din cauza faptului cã mãnãstirea Dionisiu nu a mai trimis cãlugãri și nu s-a îngrijit de mãnãstire lãsând-o pustie.

Dobrușa-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Dobrușa este o mãnãstire de cãlugãri din partea central-esticã a Republicii Moldova situatã la 20 de kilometri de orașul Șoldãnești.
Lãcașul a fost fondat în 1772 de cãtre cãlugãrul Ioasaf venit de la mãnãstirea Probota.
În anul 1839 în cadrul mãnãstirii în locul Bisericii de lemn a fost ridicatã o bisericã de piatrã cu același hram "Sfântul Nicolae ".
La 1847 s-a zidit biserica de iarnã "Schimbarea la Fațã".
Pânã în anul 1863 slujbele se oficiau în românã dupã aceea s-a impus sã se oficieze în slavonã .
Biblioteca mãnãstirii cuprindea multe cãrți românești tipãrite în principatele române în secolele al XVII-lea -al XVIII-lea .
În 1890 mãnãstirea numãrã 89 de monahi și frați toți basarabeni\moldoveni .
Dupã 1918 o parte din averea mãnãstirii a fost secularizatã totuși Dobrușa a rãmas una din cele mai bogate mãnãstiri .
În 1923 mãnãstirea a trecut de la Eparhia Chișinãului în cea a Hotinului.
În 1944 cãlugãrii au pãrãsit lãcașul deoarece complexul monahal a fost temporar ocupat de Statul major al Corpului 7 al Armatei roșii.
În 1960 Dobrușa a fost transformatã în școalã-internat pentru copiii cu handicap.
Biserica de iarnã a fost transformatã în club iar cea de varã la început în cantinã și depozit alimentar.
Mãnãstirea a fost reactivatã printr-un decret mitropolitan la 28 octombrie 1994.

Igriș-o altã mãnâstire importantã a țãrii noastre

Abația Igriș a fost o mãnãstire de cãlugãri cistercieni ce a funcționat în Evul Mediu în Regatul Ungariei pe teritoriul de astãzi al comunei Sânpetru din județul Timiș .
Abația a fost întemeiatã de cãlugãrii de la Pontigny Franța în anul 1179.
Biblioteca acestei mãnãstiri este prima bibliotecã atestatã documentar pe teritoriul actual al României .
Mãnãstirea a fost distrusã la invazia tãtarã din 1241 și reconstruitã ulterior apoi ruinatã în timpul ocupației otomane .
Urmele mãnãstirii au fost identificate în partea de vest a localitãții Igriș .
A fost ctitoritã în anul 1179 de Ana de Chatillon prima soție a regelui Bela al III-lea al Ungariei originarã din Franța .
Mãnãstirea a fost întemeiatã ca abație-filialã a mãnãstirii cãlugãrilor cistercieni de la Pontigny fiind locuitã inițial de cãlugãri veniți tot din Franța .
Numele maghiar atribuit mãnãstirii și ulterior localitãții este derivat de la egumenicul cer rai și resubînțeles deschizãturã breșã cu înțelesul de "Poarta Cerului " sau "Poarta Raiului ".
Prin etimologie popularã a fost pus în legãturã cu cuvântul agrisã.
Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României .
În anul 1202 cãlugãrii de la Igriș au înființat propria lor abație-filie abația cistercianã Cârța în Țara Fãgãrașului în apropiere de Sibiu.
Din 1214 timp de un secol abația Verteskeresztur din Ungaria a fost filie a abației din Igriș iar abația Zam \abația Zam (Zam județul Hunedoara ??) o altã filie a abației Igriș a funcționat între 1214 și 1784 .
Mãnãstirea Igriș a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei fiul regelui Bela al III-lea și al Anei Chatillon ctitorii mãnãstirii precum și al soției sale Yolanda de Courtenay fiicã a împãratului latin al Constantinopolului Pierre d`auxerre decedatã în 1233.
Așezãmântul monahal a fost asediat și distrus iar Biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tãtare din anul 1241.
Distrugerea mãnãstirii a fost descrisã de cãlugãrul Rogerius din Benevento Italia .
În 1241 invazia mongolã a forțat numeroase familii din împrejurimi sã se refugieze în abație însã invadatorii au masacrat întreaga populație .
La scurt timp dupã aceea dupã anul 1247 mãnãstirea a fost refãcutã cu sprijin regal însã a fost din nou ruinatã în timpul rãscoalei cumanilor din 1279-1283.

Raciula -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Raciula este o manastire de maici din centrul Republicii Moldova .
A fost fondata la sfarsitul secolului al XVIII-lea de catre fratii Andrei si Ioan Rosca preoti din satul Pascani . 
Mosia pe care s-a construit manastirea a apartinut razesului Lupu Stratan .
La inceput a fost manastire de calugari insa in anul 1811 in urma desfiintarii schitului Mana din apropierea manastirii Curchi aici se infiinteaza o obste de calugarite .
Se construiesc doua Biserici :a "Nasterii Maicii Domnului "(ridicata in 1800 ;reinnoita in 1845) si a "Sfantului Ierarh Nicolae " (ridicata in 1822;reinnoita in 1880) .
Incepand cu anul 1854 pe timpul Staretiei monahiei Olga in Bisericile Schitului (manastirii ) a fost introdusa oficierea slujbelor in limba romana .
In anii 1855-60 pe timpul staretiei egumenei Veniamina a fost inaltata pe un loc nou cea veche fiind distrusa de vremuri iar in anul 1907-1910 pe timpul staretiei egumenei Eugenia a fost rezidita biserica de vara fiind cladita din piatra si acoperita cu tabla de zinc .
Aceste Biserici s-au pastrat pana in zilele noastre .
S-au pastrat si pristolurile vechilor Biserici astazi ocrotite si ingrijite cu dragoste de catre maici si surori .
In anul 1878 in schit a fost deschisa o scoala primara pentru fetite orfane din familii de clerici si fetite din familiile sarace din localitate .
In perioada interbelica manastirea s-a numit "Sfanta Manastire Oltea Doamna " in numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant .
Hotararea de schimbare a numelui a fost adoptata de Soborul Staretilor si Staretelor manastirilor si schiturilor din Eparhia Chisinaului care a avut loc la 3 august 1938 sub presedintia Inalt Prea Sfintiei Sale Efrem .
Acest nume manastirea l-a purtat pana dupa razboi .
La 2 iulie 1959 manastirea dupa o confruntare violenta de zece zile a fost inchisa .
Impotriva vietuitoarelor manastirii sustinute de credinciosii din localitate si din satele vecine au fost adusi 500 de militieni si ostasi inarmati .
In urma confruntarii a fost ucis Simion David iar Ilarion Mocreac Dionisie Danita si Gheorghe Porcari grav raniti .
Mai apoi opt persoane au fost condamnate la diferite termene de detentie .
In acea zi turla Bisericii de vara a fost data jos cu ajutorul unui tractor iar Biserica transformata in sala pentru nunti si cumatrii mai tarziu devenind depozit al colhozului din localitate .
Tezaurul Bisericesc al manastirii a fost ars in Dealul Calarasilor .
Averea manastirii care consta din 35 de hectare de teren agricol livada vie doua case corp de chilii staretie trapeza trei cladiri auxiliare cinci grajduri vite mari cornute oi porci cai etc.a fost transmisa in posesia colhozului din localitate .
Din cele 230 de vietuitoare ale manastirii (98 de calugarite si 132 de surori ) 30 au plecat la rude iar cele ramase au fost impuse sa lucreze pe campurile colhozului .
La implinirea vremurilor de ispita in 1989 odata cu colapsul ideologiei comuniste s-au implinit si asteptarile celor ce au pastrat in inimi credinta crestina ortodoxa -manastirile si Bisericile au inceput sa fie intoarse credinciosilor .
Manastirea Raciula si-a reinceput viata monahala prin restaurarea Bisericii de iarna de catre calugarite si credinciosii din localitate sub indrumarile egumenei Eustafia numita ulterior Stareta .
In anul 1990 manastirea a fost reinregistrata oficial avand deja peste 70 de vietuitoare iar in anul 1994 a fost sfintita Biserica de vara .

Capra-o alta traditie importanta a tarii noastre

Capra (mersul cu capra ) este numele dat unui dans traditional practicat de Anul Nou .
Este executat de un flacau mascat in chip de capra si imbracat cu un cojoc pe dos .
Capra si insotitorii ei umbla din casa in casa dansand la usa fiecaruia in prag de Revelion .
Acest obicei a fost mentionat prima data in Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir .

Gãvanu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Gãvanu este o mãnãstire ortodoxã din România situatã în comuna Mânzãlești județul Buzãu ce aparține Arhiepiscopiei Buzãului și Vrancei parte a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei .
Din Buzãu se merge pe DJ203K spre Mânzãlești ulterior se vireazã pe DJ204M spre satul Jghiab pe valea pârâului omonim .
De aici se merge spre satul Cireșu și -ulterior prin acesta-spre drumul forestier ce face legãtura între satul Lacurile și mãnãstire.
Traseul-neasfaltat-are porțiuni greu accesibile .
Dacã pânã în anul 1988 pãtrunderea spre Gãvanu era greoaie din anul 1989 prin drumul forestier prin drumul forestier de 3 kilometri ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie se poate ajunge și cu mijloace   auto .
Accesul final spre poarta așezãmântului se face per pedes apostolorum.
La construcția actualei Biserici cu hramul "Adormirea Maicii Domnului " s-au folosit bârne din lemn de brad cãptușite cu scândurã așezate pe temelie de piatrã.
Edificiul are un plan treflat cu absidele altarului în șapte laturi iar absidele laterale în 5 laturi .
Sunt patru turle egale pe axul longitudinal douã turle mici-egale -pe absidele laterale .
Cele de pe altar naos și pronaos sunt deschise .
Pridvorul este închis pictat pe scândurã.
Catapeteasma are o sculpturã bogatã suflatã cu aur și seamãnã la picturã cu cea a Bisericii Mãnãstirii Poiana Mãrului situatã în apropiere .
Clopotnița are trei clopote :unul mare din bronz și altele douã mai mici .
Biserica pictatã în ulei deține douã icoane semnate Dumitru Teodorescu -ucenic al pitarului Nicolae Teodorescu cel care conducea școala de zugravi din Buzãu .
Acesta-dupã perioada petrecutã aici -a pictat un tablou pe pânzã intitulat "Vedenia Pãrintelui Mitrofan de la Schitul Gãvanu ".(1861 noiembrie ) .
Altarul este spațios luminat de o fereastrã în fațã și alta pe dreapta .
Naosul este luminat de câte o fereastrã pe fiecare parte pronaosul de douã ferestre pe dreapta și una pe stânga .
În curtea mãnãstirii alãturi Biserica propriu-zisã se mai gãsesc un paraclis o clopotnițã chilii diverse locații gospodãrești și un mic iaz amenajat .

Suruceni-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Suruceni este o mãnãstire de maici amplasatã în partea centralã a Republicii Moldova în localitatea Suruceni din raionul Ialoveni aflatã la 7 kilometri de orașul Ialoveni   aproximativ 25 de kilometri sud-vest de Chișinãu .
Mãnãstirea a fost întemeiatã în anul 1785 când îndrumat de Ieromonahul muntenegrean Iosif boierul Casian Suruceanu construiește pe moșia sa un schit de cãlugãri.
Pe teritoriul de 40 de hectare se construiește Biserica de varã cu hramul   "  Sfântul Gheorghe "   iar mai apoi o casã pentru Stãreție ea fiind și Biserica de iarnã cu hramul "   Sfântul Ierarh Nicolae ".
În prima jumãtate a secolului XIX moșiile mãnãstirii se întindeau pânã la 600 desetine.
Dupã slujba Ieromonahului Iosif (încheiatã în 1794) la conducerea mãnãstirii s-au rânduit mai mulți stareți unul din ei fiind arhimandritul Dionisie Erhan.
Lãcașul a fost închis în 1959 iar clopotele au fost scoase .
În el a activat în era comunistã un spital de narcologie cu regim închis care era pãzit de miliție .
Autoritãțile sovietice au alungat cãlugãrii din mãnãstire și au transformat Biserica de varã în club iar Biserica de iarnã în spital cu sala de operații în altar .
În 1992 lãcașul a fost redeschis ca mãnãstire de cãlugãrițe .

Pinul-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Pinul a fost una dintre cele mai remarcabile realizãri ale domniei lui Matei Basarab .
Situatã sub un deal la munte în zona comunei Brãești din județul Buzãu construcția a fost fãcutã între anii 1647-1648 pe locul unui schițișor prost ca și alte schițișoare ce se aflã împrejurul ei de se țin la dânsele cãlugãrași sihaștri   construcție de lemn datând de la începutul secolului al XVI-lea ctitorie a unui Radu voievod poate Radu de la Afumați sau poate Radu Paisie .
De altfel confirmarea acestora vine din însãși pisania pãstratã la Muzeul de Artã al României care are urmãtorul text :"Aceastã sfântã besearecã ci se cheamã Pinul ziditu-o-am de în temelie eu ...Io Mateiu Bãsãrab voievod împreunã cu doamnã me Ilina cã era bãtrânã de lemn și stricatã."
Biserica de piatrã [...] mamã a tuturor schițișoarelor de acolo se pare cã era destul de impunãtoare având și rolul de a supraveghea și închega activitatea monahalã intensã la acele timpuri .
Târnosirea Bisericii are loc în anul 1648 iar în toamna aceluiași an cãlugãrii în frunte cu Calivit egumenul cil bãtrân și schimnic și cu Dragomir   iuzbașa din Sãrata (unul din ctitori ) au primul proces cu cãlugãrii de la mãnãstirea Gãvani pentru dreptul de folosințã al unei poiene .
Într-un act din 24 ianuarie 1694 dat de Constantin Brâncoveanu gãsim mãnãstirea ruinatã ca multe din ctitoriile lui Matei Basarab iar domnitorul iubitor de culturã dar și prețuitor al operei strãmoșilor sãi o dã în grija marelui stolnic Mihalcea Cândescu ce avea moșii în zonã și dare de mânã spre a o reface și întreține .
În 1714 existau douã schituri la Pin   Pinul Mare și Pinul Mic pe ruinele cãruia se aflã azi Biserica din satul Pinu cu hramul "Nașterea Maicii Domnului "(8 septembrie ) iar dupã aceastã datã complexul mãnãstiresc începe sã decadã intrând în ruinã ultima oarã fiind menționat ca funcțional în 1860 când era condus de un preot care nu mai avea funcția de egumen .
La 1874 fiind pãrãsit a mai rãmas în picioare din falnica ctitorie a lui Matei Basarab numai "un pãrete dinspre miazãzi " pisania și obiectele de cult deja fiind mutate la Episcopia Buzãului .

Cușelãuca-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Cușelãuca este un complex religios din localitatea omonimã din raionul Șoldãnești.
A fost înființatã în anul 1786 de rãzeșița Maria Tucanosov (cãlugãrița Mitrofora)  o evlavioasã din Cotiujeni.
Biserica mare cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construitã în anii 1841-1847 iar Biserica de iarnã cu hramul Sfinții Împãrați Constantin și Elena în anul 1855.
La început pe teritoriul mãnãstirii nu era decât o Bisericã de lemn.
Biserica mare a fost ctitoritã de Arhimandritul Nicandru pe atunci duhovnic la Casa Arhiereascã din Chișinãu .
Sora lui Schimonahia Irina a devenit mai apoi Starețã a Mãnãstirii.
Datoritã ei a fost construitã Biserica de iarnã.
Mãnãstirea a fost închisã de autoritãțile sovietice în 1960 și a fost redeschisã în 1990.
În prezent mãnãstirea deține 5 hectare de pãmânt .
Aici trãiesc 20 de maici .
La mãnãstire se aflã o raclã cu moaștele Cuvioasei Agafia decedatã în 1873 cât și Icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului de la Moldova pictatã în 1895 la Muntele Athos.
Structural clãdirile mãnãstirii se aflã într-o stare bunã dar au suferit intervenții inestetice în timpul lucrãrilor de renovare .

Feredeu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Feredeu este o mãnãstire ortodoxã din România situatã în comuna Șiria județul Arad.
Mãnãstirea Feredeu este așezatã pe un deal la altitudinea de 427 de metri și este înconjuratã de o pãdure foarte deasã .
Lãcașul de cult a fost ridicat în imediata apropiere a izvorului care a dat și numele mãnãstirii cu referire la existența unui feredeu renumit din zona Munților Zarandului pânã în podgoria Aradului.
Existența unui așezãmânt monahal la Feredeu este menționatã pentru prima datã în urmã cu mai bine de 215 ani când în imediata apropiere a locului unde a fost înãlțatã mãnãstirea se afla un schit cu un paraclis lângã un izvor cu apã fãcãtoare de minuni.
Dupã unele informații care s-au transmis din generație în generație rezultã cã schitul a existat și în perioada anilor când o bunã parte din teritoriile de pe Valea Mureșului Inferior din Banat precum și din Țara celor trei Crișuri s-au aflat sub stãpânirea turcilor pânã în jurul anilor 1699 când a fost încheiatã Pacea de la Karlowitz.
În perioada acelor ani la schitul de la Feredeu a trãit un cãlugãr pe numele Filimon care a fost ucis de cãtre turci înainte sã pãrãseascã aceastã regiune pentru faptul cã de nenumãrate ori a cerut cu crucea în mâna ridicatã deasupra capului cotropitorilor pãgâni sã pãrãseascã aceste meleaguri.
În primii ani ai secolului XX la inițiativa profesorului Nicolae Bãru au fost demarate primele demersuri în vederea preluãrii de cãtre credincioși din așezãrile situate în jurul Șiriei a schitului și paraclisului de la Feredeu.
În ziua de 12 mai 1920 Nicolae Bãru proaspãt hirotonit preot însoțit de câteva sute de credincioși ortodocși au urcat la Schitul de la Feredeu și în cadrul unei ceremonii religioase au sfințit apa izvorului.
În cursul anului 1926 același pãrinte Nicolae Bãru a înaintat o scrisoare Episcopului Aradului Grigore Gheorghe Comșa în legãturã cu acest izvor .
La rândul sãu Episcopul Grigore Gheorghe Comșa a solicitat sã fie informat detaliat asupra modului cum se va putea folosi acest izvor în slujba Bisericii și a credincioșilor .
Ca urmare a acestor demersuri Protoiereul Mihail Lucuța de la Oficiul Protopopesc din Șiria a fãcut cunoscutã Episcopului o serie de date și informații în legãturã cu izvorul de la Feredeu propunând în același timp și începerea și derularea unor lucrãri în vederea amenajãrii izvorului precum și construirea unui schit aici .
Comitetul Urbarial din Șiria a repartizat o parcelã de teren în vederea construirii unei capele și o cantitate însemnatã de material lemnos pentru construcție .
La data de 11 aprilie 1931 un numãr de aproape 500 de credincioși români din satele și comunele din podgoria Aradului au ținut sã participe la ceremonia religioasã cu ocazia depunerii pietrei de temelie a paraclisului având hramul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe".

Calaraseuca-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Calaraseuca (uneori Calaraseuca ) este o manastire de maici din nordul Republicii Moldova situata pe malul drept al Nistrului .
A fost fondata in secolul al XVIII-lea .
In 1780 dupa ce vechea Biserica a manastirii nu mai putea fi folosita Hagi Marcu Donici din Movilau de pe malul opus al Nistrului a construit aici o Biserica si o clopotnita pe care le-a sfintit in 1782 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului ".
La un an (1813) dupa anexarea Basarabiei de catre Imperiul Rus schitul a fost decretat manastire .
In aceeasi perioada manastirea trece sub carmuirea arhiepiscopului Eparhiei Chisinaului fara a mai avea vreo legatura cu manastirea Sfantul Sava a Patriarhiei din Ierusalim .
Catre anul 1853 incepe construirea celei de-a doua Biserici de catre generalul -maior Nicolae -Alexandru Cerchez sub staretia (1853-1865) cu hramul "Sfantul Mitrofan al Voronejului " din Rusia .
In 1916 calugarii pleaca la alte manastiri iar in Calaraseuca sunt aduse calugaritele refugiate din manastirea Wirow din Polonia ruseasca (aflata la acea data sub ocupatia trupelor austro-germane ).
In anul 1961 autoritatile comuniste au transformat manastirea in spital pentru copiii cu handicap psihic .
Biserica de iarna a fost transformata in club iar cea de vara in depozit pentru spital.
La 3 mai 1991 manastirea a fost redeschisa .

Almas-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Almas este o manastire ortodoxa din Romania situata in comuna Garcina judetul Neamt monument istoric clasat sub codul NT-II-a-B-10585.
Plecand din Piatra Neamt pe DN 15C spre Targu Neamt ceva mai la nord de Garcina o alta ramificatie vestica (DC 146) a drumului principal patrunde pe Valea Almasului .
Aici intr-o poiana de la piciorul unui deal impadurit care coboara pana pe malul paraului se inalta Biserica cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor ".
Traditia pastreaza amintirea unei vechi obsti calugaresti statornicita aici inca din secolul al XV-lea sub conducerea sihastrului Vasile Almas venit din Transilvania impreuna cu sotia sa Maria .
Acestia vor ridica in anul 1659 ajutati fiind de localnici un paraclis de lemn cu hramul "Sfantul Nicolae "  fiind considerati ctitorii acestui asezamant monahal .
Paraclisul a fost dotat cu cateva icoane si un iconostas despre care se spune ca au fost aduse de catre Vasile (devenit ulterior ieromonahul Vasile din obstea Manastirii Neamt ) si sotia sa si care acum sunt expuse in muzeul manastirii .
Locasul de rugaciune al schitului lui Almas a fost distrus ulterior de tatari prilej cu care isi pierde viata si Maria Almas .
Pe aceasta vatra s-a construit in 1715 cu ajutorul Ecaterinei Cantacuzino sotia spatarului Iordache Cantacuzino un schit.
Acesta a rezistat pana in anul 1821 cand a fost distrus de eteristi .
In 1821 boierul Lupu Bals si monahul Rafail zidesc actuala Biserica cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor " pe locul vechiului lacas de lemn schitul devenind unul de maici .
In 1851 Biserica este supusa unor ample lucrari de renovare pe cheltuiala boierului Palade .
Dupa o lunga perioada de stagnare datorata Decretului 410/1959 in urma caruia maicile au fost nevoite sa plece la manastirile Agapia si Varatec iar schitul monahal a fost inchis viata monahala de aici renaste .
Astfel in baza hotararii numarul 26 din 12 ianuarie 1987 luata de Mitropolia Moldovei si Sucevei Schitul Almas a fost reinfiintat ca schit de monahi sub ascultarea Manastirii Horaita avand ca Staret pe Arhimandritul Zenovie Ghidescu .
Totodata au inceput si lucrarile de restaurare a intregului ansamblu monahal .
In 1990 prin hotararea numarul 5057 din 22 iunie Schitul obtine statutul de manastire sub conducerea Prea Cuvios Arhimandrit Laurentiu Nita .
Biserica are plan cruciform cu sanuri laterale poligonale iar din vechile constructii se mai pastreaza turnul-clopotnita care in trecut proteja intrarea in incinta si o casuta de tip taranesc ce adaposteste Paraclisul "Sfantul Nicolae " constructie din 1725 .
Actuala pictura a Bisericii a fost realizata intre anii 1988-1995 de catre pictorii Bratiloveanu si Stancu din Suceava.
Slujba de sfintire a Bisericii a fost oficiata la data de 1 octombrie 1995 de catre Inalt Prea Sfintitul Daniel Mitropolit al Moldovei si Bucovinei ocazie cu care aceasta a primit si hramul "Acoperamantul Maicii Domnului ".

Rudi-o altã mãnãstire importantâ a țãrii noastre

Mãnãstirea Rudi (în trecut cunoscutã și ca Mãnãstirea Rughi) este o mãnãstire de cãlugãrițe din Republica Moldova aflatã pe malul Nistrului la o distanțã de 15 kilometri de orașul Otaci.
În studiul inginerului -arhitect Nicolae Tiganco "Mãnãstirea Rudi "  publicat în 1928 la Chișinãu în cartea "Comisiunea monumentelor istorice " putem citi :"Locul ales pentru schitul Rudi est unul dintre cele mai frumoase .
Arhitectura Bisericii din Rudi are un caracter bine pronunțat a bisericilor moldovenești din veacul al XVI-lea .
Dimensiunile generale ale Bisericii nu sunt mari :lungimea 17,70 metri iar lãțimea 12,30 metri inclusiv absidele.
Înãlțimea pereților din afarã e de 9 metri iar turla cu crucea are 20 de metri .
Planul Bisericii este treflat având grosimea pereților de aproape un metru.
Tinda se aflã în partea sudicã a Bisericii.
În interior pronaosul este despãrțit de naos printr-un perete susținut de doi stâlpi puternici având forma rotundã.
Turla Bisericii este susținutã prin tehnologie moldoveneascã arcuri semicirculare suprapuse .
Cele trei abside sunt ornamentate cu arcaturi în care dupã tradiția moldoveneascã veche se pictau chipurile sfinților."
În anul 1777 cu binecuvântarea Episcopului Inochentie de la Huși (1752-1782) pe moșia fraților Andronachi și Teodor Rodea (cei doi Rudii) și cu sprijinul bãnesc al negustorului Donciul din Movilãu (Podolia) a fost construitã o Bisericã de piatrã cu hramul Sfintei Treimi în stil moldovenesc .
Acest fapt a fost în limba slavonã într-o pisanie care s-a pãstrat pânã în prezent .

Dancu-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Dancu din Iași a fost o mãnãstire ortodoxã care a existat în Iași între secolele al XVI-lea și al XX-lea.
În 1541 în timpul domniei lui Petru Rareș popa Iurie și boierul Dancu împreunã cu soția sa Sofronia au ctitorit o Bisericã cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil în mahalaua Mãjilor din Târgul de Sus .
Biserica a fost distrusã în marele incendiu din anul 1693 și a fost reconstruitã în 1701 în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Duca .
Acesta a construit noi clãdiri în jurul Bisericii și a transformat-o în mãnãstire pe care a închinat-o mãnãstirii Xiropotamu de la Muntele Athos.
Cãlugãrii greci au stãpânit mãnãstirea și numeroase moșii și sate din jurul Iașului dar și dincolo de Prut pânã la secularizarea averilor mãnãstirești realizatã de Alexandru Ioan Cuza când datoritã reducerii averilor mãnãstirești o pãrãsesc .
Biserica mãnãstirii s-a transformat în Bisericã Parohialã devenind o filialã a Bisericii Sfântul Sava iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum și Școala de Croitorie și Albituri prima școalã de menaj destinatã fetelor provenite din familii cu greutãți financiare.
Afectatã de cutremurul din 1802 deși a fost renovatã la 1840-1841 Biserica s-a degradat treptat iar turnul construit de Constantin Duca s-a nãruit astfel încât dupã Rãzboiul de independențã Biserica era o ruinã și a fost demolatã în 1903.
În imediata vecinãtate a mãnãstirii între 1894-1896 a fost construit Teatrul Național din Iași care s-a extins ulterior pe o parte a terenului fostei mãnãstiri.
Aflând de decizia demolãrii Bisericii Rudolf Șuțu scria :"Se hotãrește demolarea Bisericei Dancu vechea Bisericã care stãtea în coastele Teatrului Național .
Mocnea deja Biserica aceasta în ruinã în melancolia care o învãluia ca un om încãrcat de ani cuprins de amintirea trecutului.
Era o Bisericã istoricã dar muribundã acum cu ferestrele-i mici și lungãrețe resfrângând întunerecul perpetuu dinãuntru.
Parcã se împuțina și din întreaga clãdire din mãrime se afunda mereu în pãmânt cu cât se înãlța Teatrul Național cu cât se înmulțeau clãdirile impunãtoare din vecinãtate.
Era în ultimile sale clipe ca un templu pãrãsit .
Și câți dintre ieșeni își mai aduc aminte de Biserica Dancu ?"

Nicoreni-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Nicoreni este o mãnãstire de cãlugãri cu hramul Sfântul Mare Prooroc Ilie al cãrei Stareț este Arhimandrit Rafail Bodiu și aflatã în satul Nicoreni din raionul Drochia Republica Moldova la aproximativ 180 de kilometri nord de Chișinãu trecând prin Bãlți și la 12 kilometri vest de orașul Drochia .
Mãnãstirea Nicoreni a fost întemeiatã de Parohul Bisericii din satul Nicoreni (actualul Stareț) ) într-o tabãrã de copii construitã în anul 1975 și închisã în anul 1991 .
Complexul alcãtuit din douã corpuri de case și o clãdire .
În anul 1994 în cantina fostei tabere se sfințește Biserica cu hramul în cinstea Maicii Domnului "Portãrița ".
Chiliile se aflã în pavilioanele ce au aparținut taberei.
Tot aici se aflã câteva încãperi destinate pelerinilor care sosesc din locuri îndepãrtate (chiar și din Ucraina ) pentru a lua parte la acatistele și slujbele oficiate de pãrintele Rafail socotit tãmãduitor de boli .
Construcția Bisericii de varã cu hramul Sfântul Prooroc Ilie a fost începutã în anul 1993.
Timp de cinci ani a fost ridicat nivelul întâi .
Aceastã Bisericã va fi construitã în stil rusesc îmbinat cu cel local va avea douã nivele fiecare nivel având câte trei altare .
Slujbele se țin dupã tipic cu miezonopticã Ceasurile și Liturghie spre dimineațã 
De asemenea a fost construitã în 1996 o trapezã încãpãtoare cu bucãtãrie iar în vara anului 1998 trapeza este pictatã în stil neobizantin de doi pictori din Drochia.
Mãnãstirea dispune de o bibliotecã impunãtoare alcãtuitã din literaturã Bisericeascã în special acatiste canoane și cãrți de slujbã - toate în limba rusã.

Doicești-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Doicești numitã și Schitul Pãroaia (dupã numele jupâniței Ecaterina soția lui Para logofãt una dintre donatoarele de la mijlocul secolului al XVII-lea ) sau mai nou Schitul Lãculețe o ctitorie a domnitorului Matei Basarab mai puțin cunoscutã atât datoritã insuficientelor izvoare documentare care sã dea informații despre ea cât și datoritã transformãrilor arhitecturale și decoramentale suferite de-a lungul timpului.
Mãnãstirea era situatã în vecinãtatea satului Doicești din județul Dâmbovița actualmente satul Lãculețe comuna Glodeni același județ.
Nu se cunoaște arhitectura inițialã a construcției datoritã afectãrilor în urma cataclismelor naturale și a refacerilor ce nu au mai respectat planurile originale .
De altfel Aurel I.Gheorghiu într-un studiu despre douã monumente bisericești afirma :" dacã nu ar fi fost martorã pisania citatã nimeni nu ar socoti-o opera epocii lui Matei Basarab ."
Conform pisaniei printre puținele elemente din secolul al XVII-lea care s-au mai pãstrat mãnãstirea de maici având hramul Sfântul Prooroc Ilie a fost clãditã din temelii între anii 1645-1646 iar ctitorii sunt domnitorul împreunã cu doamna sa Elina .
La 9 aprilie 1646 era gata așa cum rezultã dintr-un act în care i se confirmã primele donații ale domnului însuși (interesantã este formularea în care se spune cã pãmântul este dat de strãmoșii domnului ceea ce ar putea induce ideea cã mãnãstirea a fost construitã peste o alta anterioarã necunoscutã încã ) și ale lui Tudor clucerul Doicescul chiar ispravnicul mãnãstirii și Ștefan cihodarul din Bãrbãtești care au fost trecuți la ctitori .
Printr-un act din 21 mai același an domnitorul înzestreazã mãnãstirea cu livada Lãculețe cumpãratã de la un anume Radu Dãrãban din Târgoviște .
Aceastã mãnãstire nu este trecutã în majoritatea cronicilor țãrii în dreptul realizãrilor lui Matei Basarab cu toate cã apare în mai multe acte ale secolului în toate figurând ca ctitorie a marelui domnitor .
Istoricul Nicolae Iorga crede cã ar putea-o identifica cu o ctitorie :"la Bãrbãtești pre Iazmã" dintr-o versiune a acestor cronici .
Dintr-o pisanie târzie aflãm cã acest schit a fost refãcut de Constantin Brâncoveanu în 1702 în condiții necunoscute continuându-și aproape neobservatã existența pânã la cutremurul din 1802 când Biserica este dãrâmatã.
De refacerea ei s-a ocupat banul Grigore Brâncoveanu urmașul domnitorului martir .
Clãdirea este din nou afectatã de cutremurul din 1838 refãcutã și de data aceasta în 1849 de clucerul Iancu Nedeleanu la insistențele și pe cheltuiala Cuvioasei Elisabeta Brâncoveanu vãduva banului.
Dupã 1864 mãnãstirea de maici este desființatã iar Biserica acesteia devine Bisericã a satului Lãculețe așa cum este și în ziua de azi .
Ultima reparație notabilã este cea din 1898 când este fãcut amvonul Bisericii și acest fapt consemnat într-o pisanie .

Ciuflea-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Chișinãu cunoscutã colocvial ca Mãnãstirea Ciuflea este o mãnãstire de cãlugãrițe din Republica Moldova .
În epoca sovieticã o bunã perioadã de timp (începutul anilor 60-sfârșitul anilor 80 secolul al XX-lea ) Biserica Ciuflea a fost singura Bisericã ortodoxã din Chișinãu în care s-au oficiat slujbele .
Mãnãstirea constituie un monument de arhitecturã de importanțã naționalã fiind introdusã în "Registrul monumentelor de istorie și culturã a municipiului Chișinãu " la inițiativa Academiei de științe a Moldovei .
Catedrala mãnãstirii a fost construitã între anii 1854-1858 de cãtre frații Teodor (1796-1854) și Anastasie (1801-1870) Ciufli.
Ea reprezintã un templu din piatrã albã cu nouã cupole aurite .
Primul Paroh al Sfântului Lãcaș a fost protoiereul Ioan Butuc .
În anul 1962 Biserica "Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron " a devenit Catedralã Episcopalã Paroh fiind numit protoiereul Valentin Dumbravã.
Dupã decesul lui în anul 1968 paroh devine Protoiereul Gheorghe Mușcinschi .
În anul 1972 s-au început lucrãrile de reparație capitalã a Catedralei inițiatori fiind Epitropii Bisericești :Gordei Cotlarenco (1970-1972) și Alexandru Gurschi (1972-1990) .
Restaurarea picturii murale deteriorate a efectuat-o pictorul A.I.Burbela .
Pictura a fost executatã în stil Vasnețov .
La 17 iulie 2002 în urma cererii obștii monahale în urma cererii obștii monahale și a raportului Mitropolitului Vladimir Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a binecuvântat acordarea statutului de mãnãstire .
La 8 august 2002 în ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic și Tãmãduitor Pantelimon Mãnãstirea a primit Certificatul de înregistrare numãrul 1652 eliberat de cãtre Serviciul de Stat pentru Culte și semnat de cãtre directorul Serviciului Serghei Iațco .
Prin Decret Mitropolitan în funcția de Duhovnic-administrator al mãnãstirii nou-înființate a fost binecuvântat protoiereul mitrofor Teodor Roșca care a slujit aici în calitate de chelar (1992-1994) paroh-adjunct (1994-1998) și paroh (1998-2002) al fostei Catedrale.
De-a lungul timpului la mãnãstire au fost aduse multiple icoane considerate fãcãtoare de minuni dar și moaște ale Sfinților.
Mãnãstirea se aflã în subordinea Mitropoliei Moldovei și ține de rit vechi.
Slujbele se sãvârșesc dupã tipicul mãnãstiresc :seara și dimineața în fiece zi.
Pânã în prezent pe lângã catedrala mãnãstirii a fost finalizatã construcția blocului social-administrativ al mãnãstirii care cuprinde :Biserica de iarnã "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil " chiliile pentru cãlugãrițe și ascultãtoare Muzeul de Artã Bisericeascã  bucãtãria trapeza veșmântãria prescurãria și celelalte încãperi necesare activitãții monahicești.

Colt-o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Colt este o manastire ortodoxa din Romania situata in comuna Rau de Mori judetul Hunedoara .
Este una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei fiind construita la inceputul secolului al XIV-lea undeva prin anii 1310-1315 de familia Candestilor .
In secolul al XV-lea s-a intemeiat aici o sihastrie sub influenta Manastirii Prislop .
Aceasta a functionat pana in a doua jumatate a secolului al XVII-lea cand Calvinii i-au izgonit pe calugari de aici iar manastirea a ramas in paragina pana in anul 1989 cand Episcopia Aradului a decis restabilirea vietii monahale aici .
In 1995 Schitul capata viata prin stabilirea aici a unui grup de calugari .
Biserica manastirii este din piatra fara temelie cu contraforturi in forma de nava cu altar si naos .
Are un turn in forma patrata (ce era folosit pentru aparare ) care a avut in interior   trei camere.
Scarile turnului sunt verticale si anevoioase.
In ultimele doua incaperi cele mai de sus locuiau odinioara Calugarii .
In interiorul Bisericii se afla o pictura facuta in jurul anului 1350 de acelasi pictor Stefan care a pictat si Bisericile din Ostrov si Densus .

Cheile Turzii -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Cheile Turzii (numita si Noua Manastire a Petridului sau Manastirea Schimbarea la Fata ) este o manastire ortodoxa situata in apropierea satului Petrestii de Sus judetul Cluj .
Apartine administrativ de comuna Petrestii de Jos .
Noua Manastire a Petridului (coordonate :46.534534;23.641448) a fost construita intre anii 1998-2000 pe un teren viran pus la dispozitie de Primarie .
Este situata la 3,3 kilometri sud-vest de Vechea Manastire a Petridului (greco-catolica ;coordonate :46.55706;23.670173) distrusa dupa cel de al doilea razboi mondial .
Istoricul Gheorghe Moldovan originar din aceste locuri in monografia sa    "  Muntele Petridului " dateaza inceputurile constructiei manastirii in prima jumatate a secolului al XVI-lea mai precis cu 10-15 ani inainte de 1568.
In acest an regele Ioan Sigismund al II-lea Principele Transilvaniei emite un act prin care manastirea era obligata sa plateasca anual o arenda de un taler de aur un berbec gras si un stup de albine Scaunului Ariesului .
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea generalul Adolf von Buccow a crutat aceasta manastire ortodoxa de la distrugere doar cu conditia ca preotii si monahii ei sa tina cursuri scolare pentru tinerii din cele trei sate de la poalele muntelui .
La scurt timp manastirea a luat un avant deosebit devenind unul dintre cei mai importanti factori de aparare ai romanismului pe aceste plaiuri .
Preotii ei tineau slujbe prin satele din jur iar la Inaltare si Rusalii veneau la manastire in pelerinaj crestini din toata Transilvania .
In urma revolutiei din 1848 manastirea a fost distrusa fiind refacuta in 1933 .
Dupa cel de al doilea razboi mondial a fost distrusa din nou .
In anul 1997 preotul Vasile Steopei din Turda a avut initiativa construirii unei manastiri ortodoxe pe un teren pus la dispozitie gratuit de primarie la 3,3 kilometri sud-vest de vechiul amplasament al manastirii greco-catolice .

Hirova-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Hirova este o mãnãstire de maici amplasatã în partea centralã a Republicii Moldova în localitatea Neculelãuca din raionul Orhei aflatã la 15 kilometri de orașul Orhei la aproximativ 60 de kilometri nord-est de Chișinãu .
Mãnãstirea a fost întemeiatã în anul 1805 ca mãnãstire de cãlugãrițe de cãtre Mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi pe locul unui schit de cãlugãri pãrăsit despre care nu se cunoaște decât cã a ars în anul 1803.
Aici sosesc cãlugãrițe de la schitul Hîrtop care construiesc o Bisericã din lemn în cinstea "Marelui Ierarh Nicolae ".
În anul 1836 în locul Bisericii din lemn este construitã actuala Bisericã din piatrã .
Printre ctitori se numãrã și sora Mitropolitului Moldovei Gavriil Callimachi monahia Pelaghia înmormântatã în pridvorul Bisericii .
Mai târziu în anul 1865 Ioan Botezat proprietar de pe aceste locuri zidește Biserica de iarnã în cinstea "Cuviosului Simion Stâlpnicul.
Tot în aceastã perioadã este ziditã și trapeza mãnãstirii.
În timpul foametei organizate din anii 1947-1949 mulți localnici și-au gãsit refugiu în mãnãstire.
Cãtre anul 1959 în care a și fost închisã de sovietici obștea de maici era formatã din peste 190 de maici și un Preot Cãlugãr duhovnic care oficia slujbele divine.
În aceastã perioadã mãnãstirea deținea multe averi terenuri turme de animale (oi vaci cai boi ) trei beciuri trapezã etc.
Mãnãstirii i s-a confiscat pãmântul și întreaga gospodãrie .
Unele din clãdirile anexe mãnãstirii au fost transformate în spital pentru copii iar clãdirea destinatã cândva ascultãtoarelor a fost datã pentru locuire unor familii din localitate .
Mãnãstirea este redeschisã abia în anul 1990.

Curchi-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Curchi este o mãnãstire de cãlugãri din Republica Moldova unul din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene .
Este situatã în Codrii Orheiului pe teritoriul satului Curchi raionul Orhei .
Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII-XIX .
Este compusã din cinci Biserici douã clãdiri cu chilii stãreție mai multe încãperi o livadã un schit cu arhondaric aflat la 500 de metri de Mãnãstire și un bazin de piatrã.
Biserica "Nașterea Maicii Domnului " construitã în 1775 de cãtre Iordache Curchi este un exemplu de stil neobizantin iar Biserica "Sfântul Nicolae " (1808-1810) este construitã în stilul clasicismului cu elemente de baroc.
Tot ansamblul e înconjurat de un zid înalt de piatrã .
În perioada sovieticã mãnãstirea a fost transformatã în spital de psihiatrie.
De prin anul 2002 la mãnãstire au avut loc lucrãri de reparație și renovare care s-au finalizat  abia spre 2015 de Eșanu Vladislav .
Pe teritoriul mãnãstirii viețuiesc circa 30 de cãlugãri .
Stareț al Mãnãstirii Curchi este Arhimandritul Siluan Exarh al Mãnãstirilor din Moldova cãruia pentru meritele în domeniul credinței creștine i-a fost conferit titlul onorific de Om emerit .
Mãnãstirea Curchi cu hramul "Nașterea Maicii Domnului "  este unul dintre cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești din Basarabia.
Ea e așezatã în județul Orhei pe valea apei Vaticiu la o depãrtare de 12 kilometri de orașul Orhei și la 55 de kilometri de Chișinãu capitala Republicii Moldova .
Mãnãstirea e situatã în partea dreaptã a vãii Vatici la poalele pãdurii ce poartã denumirea de "Codru " care în același timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcașii lui Ștefan .
Mãnãstirea are un trecut cultural și religios de douã secole și jumãtate .

Cetatea-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Cetatea este o mãnãstire ortodoxã românã care poartã hramul Pogorârea Sfântului Duh .
Se aflã situatã pe dealul Cetãții la 5 kilometri Mãnãstirea   Dagâța județul Iași .
Mãnãstirea este înconjuratã de pãduri iar drumul ce duce în sat este de pãmânt greu practicabil din cauza lãțimii mici a gropilor și a pantelor înalte fãcând din aceastã mãnãstire un loc izolat unde se ajunge cu greutate .
Primele dovezi ale existenței unei mãnãstiri în aceste locuri dateazã de pe timpul lui Ștefan cel Mare aici existând o mãnãstire din lemn înconjuratã cu ziduri de piatrã .
Aceastã primã Bisericã a fost dãrâmatã de boierii Carp și Tãutu pentru a-și împãrți pãmântul iar linia de hotar a proprietãților lor trecea chiar pe terenul mãnãstirii .
Cãlugãrii care viețuiau acolo la acea datã și-au ridicat o altã mãnãstire mai la vale unde apoi s-a format vatra satului Mãnãstirea .
Zidurile de incintã au fost duse la Țibãnești unde se gãsesc și azi .
Actuala Bisericã construitã din vãlãtuci de pãmânt bãtuți pe schelet de lemn este ctitoria unor credincioși din satul Mãnãstirea pe nume Calancea și    Sicrieru .
Biserica a fost ridicatã în anul 1959 dar sfințitã de-abia în anul 1970 când regimul comunist a început sã fie mai permisiv cu Bisericile.
Cei doi ctitori au fost anchetați de Securitate și pentru a scãpa de pedeapsã satul a sãrit în sprijinul lor declarând cã Biserica a fost clãditã cu contribuții de la toți sãtenii .
În interiorul altarului se aflã Sfânta Masã a primei Biserici ridicate aici .
Mãnãstirea a fost redeschisã abia în anul 1993 de cãtre Arhiepiscopia Iașilor ca mãnãstire de cãlugãri .
La câțiva metri de Bisericã se aflã un monument în amintirea primei Biserici clãdite aici.
Biserica a fost pictatã în anul 1970 fiind opera lui Constantin Zafiu .

Dalhauti -o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Dãlhãuți este o mãnãstire ortodoxã din România situatã în comuna Cârligele județul Vrancea (la circa 15 kilometri vest de Focșani ) aflatã în Episcopia Buzãului și Vrancei .
Este renumitã mai ales pentru icoana Maicii Domnului fãcãtoare de minuni .
A fost mãnãstire de cãlugãri de la întemeierea sa (secolul XV dupã unele surse ) și pânã la desființarea prin decretul comunist numãrul 410\1959 .
A fost reactivatã în anul 1990 ca mãnãstire de cãlugãrițe .
Situatã în mijlocul pãdurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu la câțiva kilometri vest de satul omonim care aparține de comuna Cârligele Mãnãstirea Dãlhãuți este un vechi lãcaș de cult ortodox al cãrui istoric nu este complet elucidat nici acum .
O legendã spune cã mãnãstirea ar fi luat ființã încã din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469) când doi ciobani originari din Dobrogea Anufie și Iraplie Dãlhãuș au vãzut în inima pãdurii o luminã neobișnuitã și au auzit un glas spunându-le :"Aici este Izvorul darurilor Mele ".
Cei doi frați au înțeles cã Maica Domnului dorește sã se înalțe un sfânt lãcaș ei s-au cãlugãrit și au pus bazele așezãmântului monahal construind Biserica cu hramul Izvorul Tãmãduirii .
Mãnãstirea a rãmas cunoscutã sub numele Dãlhãuți dupã numele celor doi frați Dãlhãuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu -un vechi document pãstrat la Arhivele Naționale din București menționeazã existența acestui sat în anul 1615 ).
Legenda mai spune cã ei au fost ajutați la ridicarea Bisericii și de un ucenic al Sfântului Nicodim de Tismana iar altarul Bisericii l-au fãcut chiar acolo unde se arãtase acea luminã vãzutã de frații Dãlhãuș.
Mai târziu pe la începutul secolului al XVII-lea la Mãnãstirea Dãlhãuți s-a ridicat o a doua Bisericã tot din lemn având hramul Sfinții Mihail și Gavriil .
Referitor la aceastã Bisericã existã și prima mãrturie scrisã și anume pisania având textul :"Aceastã sfântã și dumnezeiascã Bisericã s-au fãcut din temelie în zilele Stãreției Sfinției Sale Teoclit la anul 1810 iar acum în zilele Sfinției Sale Starețului Dionisie s-au mai înnoit și s-au împodobit cu catapeteasma sãpatã și poleitã cum și altarul și tinda și salonul .
S-au zugrãvit dupã cum se vede in zilele Mãriei sale Grigorie Dimitrie Ghica Voievod a Preasfinției sale Chir Chesarie Episcopul Buzãului la leat 1827    iulie 20 ."
Din aceastã pisanie nu reiese însã clar dacã Starețul Teoclit a ridicat aceastã Bisericã pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ctitorul mãnãstirii ) sau doar a refãcut o Bisericã mult mai veche (din anul 1625 dupã unele surse ) .
O a treia Bisericã cu hramul Sfinții Împãrați Constantin și Elena a fost ridicatã la Mãnãstirea Dãlhãuți între anii 1840-1850 de cãtre Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu în timpul Arhimandritului Venedict Stareț la Mãnãstirea Poiana Mãrului (județul Buzãu ) care rãspundea și de Schitul Dãlhãuți .
Aceastã Bisericã se aflã însã într-o stare de ruinã -abandonatã în perioada comunistã lovitã de cutremurul din 1977 Biserica nu mai este funcționalã.
Unul dintre motivele pentru care Mãnãstirea Dãlhãuți era vestitã în toatã Țara Româneascã și chiar și în Moldova era faptul cã aici se afla (și se aflã și în prezent ) icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului .

Zãbriceni-o altã mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Zãbriceni este o mãnãstire de cãlugãri din nordul Republicii Moldova în Episcopia de Edineț și Briceni și are ca hram principal praznicul Nașterii Domnului .
Ea a fost înființatã la data de 4 august 1999 cu binecuvântarea și sprijinul Prea Sfințitul Episcop Dorimedont .
Acest așezãmânt monahal este amplasat la o margine de pãdure într-un loc pitoresc pe teritoriul fostului sanatoriu de odihnã și tratament "Albinuța" ale cãrui edificii au fost cumpãrate de Episcopia de Edineț și Briceni .
Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați veniți de la Mãnãstirea Noul-Neamț (Chițcani) în frunte cu Arhimandritul (pe atunci -egumenul) Damian numit încã de la început Stareț al acestei mãnãstiri .
Cu strãduința Starețului și a fraților din mãnãstire în scurt timp s-a amenajat un paraclis chilii trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mãnãstirești .
Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune iar obștea mãnãstirii s-a mãrit numãrând în prezent 14 viețuitori dintre care 6 sunt slujitori ai altarului.
Încã de la început Mãnãstirii i s-a dat hramul general "Nașterea Domnului (25 Decembrie\7 Ianuarie ) pentru cã deschiderea ei a avut loc în preajma jubileului de 2000 de ani de la Nașterea dupã Trup a Domnului nostru Iisus Hristos .
Pe lângã acest Praznic Mãnãstirea mai are un al doilea mare hram la 4 august când se marcheazã întemeierea Mãnãstirii și este prãznuit Sfântul Sfințit Foca și Sfânta Maria Magdalena în cinstea cãrora s-a amenajat un mic paraclis în care se slujește pânã astãzi .
În mãnãstire mai existã un paraclis închinat Cuvioșilor Paisie de la Neamț și Siluan Athonitul -mari povãțuitori ai monahilor .
În 2008 în mãnãstire s-a construit încã un paraclis având ca ocrotitor pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul iar în 2012 s-au finisat lucrãrile de construcție a Bisericii mari a mãnãstirii rãmânând sã fie executatã doar pictura .
Deși cu începuturi modeste obștea mãnãstirii a început sã-și creeze un program monahal și liturgic foarte intens oficiindu-se zilnic toate Laudele Bisericești și Sfânta Liturghie .
Tipicul mãnãstirii este dupã modelul Sfântului Munte Athos .
Cântarea la stranã este psalticã-bizantinã dar și coralã-liniarã.
Astfel în fiecare searã la ora 18.00 se sãvârșește Vecernia și Pacevernița iar dimineața la ora 4.00 se oficiazã Miezonoptica Utrenia Ceasurile și Sfânta Liturghie .
În zilele de miercuri și vineri dupã sãvârșirea Sfintei Liturghii se citește Acatistul Maicii Domnului iar în fiecare duminicã seara se cântã Paraclisul Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu .
Aceste slujbe speciale închinate Maicii Domnului se datoreazã și faptului cã mãnãstirea are douã icoane deosebite ale Maicii Domnului :prima este numitã "Povãțuitoarea "de la Mãnãstirea Zãbriceni iar a doua reprezintã o copie a Icoanei Maicii Domnului "Grabnic-ascultãtoarea " adusã din Athos .
În fiecare zi de joi la cerere preoții mãnãstirii oficiazã Taina Sfântului Maslu pentru cei ce sunt în suferințe iar în zilele de sâmbãtã se face pomenirea celor adormiți .
În treburile administrative și duhovnicești Mãnãstirea se conduce de un Regulament de Organizare Internã care se cere respectat de cãtre toți viețuitorii mãnãstirii .
Pentru sporirea duhovniceascã a cãlugãrilor sistematic au loc sinaxe frãțești conduse de pãrintele Stareț .
De asemenea monahii se mãrturisesc și se împãrtãșesc cel puțin odatã în sãptãmânã.

Podgoria Copou -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Podgoria Copou (cunoscuta si ca Bisericuta dintre vii ) este o manastire ortodoxa de maici situata in mijlocul unor vii din Gradina Botanica din Iasi pe strada Podgoriilor .
Biserica a fost ctitorita in anul 1638 de dombitorul Vasile Lupu (1634-1638) si are hramul Sfintilor Atanasie si Chiril .
Manastirea Sfintii Atanasie si Chiril (Biserica Copou ) din Iasi a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Iasi din anul 2015 avand codul de clasificare IS-II-m-B-04001.
Pe aceasta lista este trecut anul 1809 ca perioada de datare a constructiei .
In locul unde se afla astazi manastirea era o mosie domneasca unde a existat anterior o Biserica de lemn .
Exista o legenda conform careia in timpul unei invazii a tatarilor din Iasi Doamna Tudosca (Teodosia ) sotia lui Vasile Lupu a fugit in padure si s-a ascuns intr-o scorbura de copac .
Odata trecut pericolul domnitorul si-a cautat sotia pe aceste dealuri si a gasit-o cu ajutorul cainelui sau de vanatoare Copou .
Voievodul a taiat copacul scorburos si in semn de multumire ca si-a gasit sotia nevatamata a hotarat zidirea unei manastiri .
In anul 1638 conform pisaniei in limba slavona aflata deasupra peretelui dintre pridvor si pronaos Voievodul Vasile Lupu a ctitorit in aceste locuri o Biserica de piatra .
Biserica aceasta a fost zidita inainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Manastirea Trei Ierarhi fiind inchinata Manastirii Caracalu de la Muntele Athos .
Ea a fost sfintita la 30 aprilie 1638 de catre Patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului .
Pisania in limba slavona a fost tradusa de catre Episcopul Melchisedec Stefanescu astfel :"Cu vointa Tatalui cu conlucrarea Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh iata eu rob stapanului meu Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si al Treimei inchinator Io Vasile Voievod cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Tarii Moldovei si prea iubita Doamna noastra Teodosia si cu prea iubitii copii Ioan Voievod si Maria si Ruxanda voi si zidi aceasta sfanta ruga in numele sfantului parintelui nostru Atanasie cel mare Arhiepiscopul Alexandriei .
In anul 7146 (1638) Aprilie 30.
Dupa detronarea lui Vasile Lupu in anul 1653 Biserica a fost arsa si daramata fiind reconstruita de mai multe ori in decursul timpului astfel incat nu se mai recunoaste nimic din stilul Bisericii originare .

Manastirea Sfantul Mina din Rosiori -o alta manastire importanta a tarii noastre

Manastirea Sfantul Mina din Rosiori este o manastire de calugari ortodocsi de stil vechi amplasata in satul Rosiori din comuna Forasti (judetul Suceava ) la 17-18 kilometri de municipiul Falticeni .
La manastire se ajunge de pe Drumul National Falticeni-Roman facand o ramificatie stanga de un kilometru pe un drum de piatra .
Complexul manastiresc este construit incepand din anul 1995 pe un loc inalt cunoscut sub denumirea de "Dealul Bisericii "de unde se poate vedea albia raului Moldova cu satele Rosiori Giulesti Vadu Moldovei Boroaia Raucesti Draguseni .
Locul unde este amplasata astazi Manastirea "Sfantul Mina "din Rosiori este cunoscut sub denumirea de "Dealul Bisericii " pentru ca pe acest deal au existat schituri cu obste de calugari care au fost distruse din cauza vitregiilor vremurilor .
Cronicile istorice amintesc de existenta unui schit cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril " care a existat in perioada secolului al XIX-lea .
In urma sapaturilor efectuate in perimetrul manastirii s-au descoperit oseminte ale calugarilor ingropati aici iar pe o caramida datata din anul 1864 era inscris numele unui Ieromonah   Porfirie care fusese ingropat langa peretele Bisericii .
Un al doilea schit de Calugari a existat aici intre anii 1934-1937 .
Un monah de la Manastirea Neamt Protosinghelul Gamaliil a sosit in aceste locuri cu dorinta de a ridica un nou asezamant monahal pe locul ruinelor fostului schit .
Traditia locului spune ca in momentul in care a vrut sa puna temelia pentru Sfanta Masa a noului asezamant prin lucrarea Sfantului Duh s-a aflat o candela aprinsa din timpul vechiului asezamant .
Acest schit avea o Bisericuta de lemn acoperita cu sindrila unde au slujit Protosinghelul Gamaliil impreuna cu schimonahul Varlaam precum si monahii :Chiriac Gherontie Nifon Iftimie si altii .
Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Fata ".
In acest schit s-au asezat 17 monahi care nu au recunoscut trecerea Bisericii Ortodoxe Romane la calendarul gregorian in anul 1924 .
Ca urmare a persecutiilor la care au fost supusi de catre autoritati in anul 1937 calugarii care tineau randuiala calendarului iulian au fost alungati din acest loc (sub pretextul ca la manastire sunt comunisti ) si s-au imprastiat pe la alte manastiri .
Biserica a fost demolata iar pe locul altarului s-au plantat salcami care au dainuit pana la a treia zidire .
Clopotul manastirii a fost luat de catre Biserica din satul Oniceni .
Dupa preluarea puterii de catre comunisti si inceperea colectivizarii agriculturii prin anii 60 s-a incercat ridicarea Sfintei Mese a altarului pentru a ara acest loc si a-l face teren arabil .
Tot traditia populara afirma ca anvelopele tractorului au explodat asa ca piatra Sfintei Mese n-a putut fi ridicata si indepartata de acolo .
Dupa Revolutia din decembrie 1989 credinciosii ortodocsi de stil vechi din zona au dorit sa reconstruiasca Biserica si astfel s-a construit in anul 1990 un paraclis provizoriu din BCA in forma de cruce .
Incepand din anul 1995 sub conducerea Staretului Varnava Ene a inceput sa se construiasca o Biserica mare din zid de piatra corpuri de chilii paraclisul din incinta staretiei turnul -clopotnita de la intrare si zidul inconjurator de piatra .
Catapeteasma baldachinul Sfintelor Moaste si stranele din interiorul Bisericii sunt facute din lemn de stejar .
Desi nu este finalizata constructia sa s-a inceput sa se slujeasca deja in Biserica mare cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Mina ".
La data de 9 februarie 2003 s-a celebrat o Liturghie Arhiereasca la care au participat un sobor de preoti si numerosi credinciosi cu acest prilej manastirea primind o Sfanta racla cu particele din moastele Sfantului Mare Mucenic Mina Sfantul Ierarh Vasile cel Mare Sfantul Ierarh Glicherie Marturisitorul Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie si Sfantul Mucenic Florian .
Toate acestea au fost insotite de Sfantul Acoperamant de pe Racla Sfantului Mina din Egipt.
Ulterior la 11 iunie 2003 Manastirea a primit Sfanta Icoana "Axionita "care fusese pictata cu 21 de ani in urma .

Bocancea-o mãnãstire importantã a țãrii noastre

Mãnãstirea Bocancea este o mãnãstire de cãlugãri amplasatã în partea central-nordicã a Republicii Moldova în localitatea Bocancea-Schit din raionul Sângerei aflatã la 40 de kilometri sud-est de orașul Bãlți aproximativ 105 kilometri nord-vest de Chișinãu .
A fost întemeiatã în anul 1869 ca schit al mãnãstirii Hârjãuca .
În anul 1872 se sfințește Biserica cu hramul "Sfinților Apostoli Petru și Pavel ".
Mânãstirea a fost întemeiatã pe locul unde ar fi trebuit sã se mute obștea satului Hârjãuca ce locuia prea aproape de mãnãstirea omonimã.
În perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale schitul Bocancea a devenit independent de mãnãstirea Hârjãuca .
Primul Stareț a fost Protosinghelul Gurie Tãutu .
O datã cu ocuparea Basarabiei obștea se destramã iar mãnãstirea devine colhoz .
Astfel conform raportului din 3 aprilie 1946 a Împuternicitului Sovietului în problemele Bisericii Ortodoxe Ruse a RSSM P.N. Romanski privind activitatea din perioada iulie 1945-martie 1946 la Bocancea viețuiau doar trei persoane .
Concluzia împuternicitului a fost una categoricã :mãnãstirea nu este rentabilã și nu poate exista în asemenea condiții adicã este necesarã închiderea ei și transferarea cãlugãrilor la alte mãnãstiri .
În aceste condiții la una din ședințele Sovietului pentru Biserica Ortodoxã Rusã din 7 iunie 1947 de la Moscova a fost discutatã situația din mãnãstirea Bocancea unde s-a declarat cã este o unitate subdezvoltatã într-un declin economic fãrã posibilitatea de  a se întreține fapt care ar însemna închiderea ei .
Ulterior sunt arse icoanele și odoarele Bisericii .
Stãreția ajunge brigada de tractoare chiliile grãdinițã sãteascã iar Biserica depozit de cereale și uscãtorie pentru tutun .
Cu timpul mãnãstirea ajunge în ruinã.
În 1991 se reînființeazã ca mãnãstire de maici sub conducerea Ieromonahului Bartolomeu Sârbu .
Între 1994-1997 se executã lucrãri de reparații sub patronajul mãnãstirii Hâncu .
În anul 1998 lãcașul redevine independent transformându-se în mãnãstire de cãlugãri.