Mãnãstirea Doicești numitã și Schitul Pãroaia (dupã numele jupâniței Ecaterina soția lui Para logofãt una dintre donatoarele de la mijlocul secolului al XVII-lea ) sau mai nou Schitul Lãculețe o ctitorie a domnitorului Matei Basarab mai puțin cunoscutã atât datoritã insuficientelor izvoare documentare care sã dea informații despre ea cât și datoritã transformãrilor arhitecturale și decoramentale suferite de-a lungul timpului.
Mãnãstirea era situatã în vecinãtatea satului Doicești din județul Dâmbovița actualmente satul Lãculețe comuna Glodeni același județ.
Nu se cunoaște arhitectura inițialã a construcției datoritã afectãrilor în urma cataclismelor naturale și a refacerilor ce nu au mai respectat planurile originale .
De altfel Aurel I.Gheorghiu într-un studiu despre douã monumente bisericești afirma :" dacã nu ar fi fost martorã pisania citatã nimeni nu ar socoti-o opera epocii lui Matei Basarab ."
Conform pisaniei printre puținele elemente din secolul al XVII-lea care s-au mai pãstrat mãnãstirea de maici având hramul Sfântul Prooroc Ilie a fost clãditã din temelii între anii 1645-1646 iar ctitorii sunt domnitorul împreunã cu doamna sa Elina .
La 9 aprilie 1646 era gata așa cum rezultã dintr-un act în care i se confirmã primele donații ale domnului însuși (interesantã este formularea în care se spune cã pãmântul este dat de strãmoșii domnului ceea ce ar putea induce ideea cã mãnãstirea a fost construitã peste o alta anterioarã necunoscutã încã ) și ale lui Tudor clucerul Doicescul chiar ispravnicul mãnãstirii și Ștefan cihodarul din Bãrbãtești care au fost trecuți la ctitori .
Printr-un act din 21 mai același an domnitorul înzestreazã mãnãstirea cu livada Lãculețe cumpãratã de la un anume Radu Dãrãban din Târgoviște .
Aceastã mãnãstire nu este trecutã în majoritatea cronicilor țãrii în dreptul realizãrilor lui Matei Basarab cu toate cã apare în mai multe acte ale secolului în toate figurând ca ctitorie a marelui domnitor .
Istoricul Nicolae Iorga crede cã ar putea-o identifica cu o ctitorie :"la Bãrbãtești pre Iazmã" dintr-o versiune a acestor cronici .
Dintr-o pisanie târzie aflãm cã acest schit a fost refãcut de Constantin Brâncoveanu în 1702 în condiții necunoscute continuându-și aproape neobservatã existența pânã la cutremurul din 1802 când Biserica este dãrâmatã.
De refacerea ei s-a ocupat banul Grigore Brâncoveanu urmașul domnitorului martir .
Clãdirea este din nou afectatã de cutremurul din 1838 refãcutã și de data aceasta în 1849 de clucerul Iancu Nedeleanu la insistențele și pe cheltuiala Cuvioasei Elisabeta Brâncoveanu vãduva banului.
Dupã 1864 mãnãstirea de maici este desființatã iar Biserica acesteia devine Bisericã a satului Lãculețe așa cum este și în ziua de azi .
Ultima reparație notabilã este cea din 1898 când este fãcut amvonul Bisericii și acest fapt consemnat într-o pisanie .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu