Mãnãstirea Dancu din Iași a fost o mãnãstire ortodoxã care a existat în Iași între secolele al XVI-lea și al XX-lea.
În 1541 în timpul domniei lui Petru Rareș popa Iurie și boierul Dancu împreunã cu soția sa Sofronia au ctitorit o Bisericã cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil în mahalaua Mãjilor din Târgul de Sus .
Biserica a fost distrusã în marele incendiu din anul 1693 și a fost reconstruitã în 1701 în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Duca .
Acesta a construit noi clãdiri în jurul Bisericii și a transformat-o în mãnãstire pe care a închinat-o mãnãstirii Xiropotamu de la Muntele Athos.
Cãlugãrii greci au stãpânit mãnãstirea și numeroase moșii și sate din jurul Iașului dar și dincolo de Prut pânã la secularizarea averilor mãnãstirești realizatã de Alexandru Ioan Cuza când datoritã reducerii averilor mãnãstirești o pãrãsesc .
Biserica mãnãstirii s-a transformat în Bisericã Parohialã devenind o filialã a Bisericii Sfântul Sava iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum și Școala de Croitorie și Albituri prima școalã de menaj destinatã fetelor provenite din familii cu greutãți financiare.
Afectatã de cutremurul din 1802 deși a fost renovatã la 1840-1841 Biserica s-a degradat treptat iar turnul construit de Constantin Duca s-a nãruit astfel încât dupã Rãzboiul de independențã Biserica era o ruinã și a fost demolatã în 1903.
În imediata vecinãtate a mãnãstirii între 1894-1896 a fost construit Teatrul Național din Iași care s-a extins ulterior pe o parte a terenului fostei mãnãstiri.
Aflând de decizia demolãrii Bisericii Rudolf Șuțu scria :"Se hotãrește demolarea Bisericei Dancu vechea Bisericã care stãtea în coastele Teatrului Național .
Mocnea deja Biserica aceasta în ruinã în melancolia care o învãluia ca un om încãrcat de ani cuprins de amintirea trecutului.
Era o Bisericã istoricã dar muribundã acum cu ferestrele-i mici și lungãrețe resfrângând întunerecul perpetuu dinãuntru.
Parcã se împuțina și din întreaga clãdire din mãrime se afunda mereu în pãmânt cu cât se înãlța Teatrul Național cu cât se înmulțeau clãdirile impunãtoare din vecinãtate.
Era în ultimile sale clipe ca un templu pãrãsit .
Și câți dintre ieșeni își mai aduc aminte de Biserica Dancu ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu