Locurele este un locaș de rugãciune aflat în mijlocul pãdurilor din Defileul Jiului.
Fiind locuit de cãlugãri fostul Schit Locurele este cunoscut mai ales ca metoc al Mãnãstirii Lainici.
Acesta a fost schit pânã în anul 1999 dupã aceastã datã el fiind ridicat la rangul de mãnãstire.
Hramul acestui Sfânt Locaș de rugãciune este Schimbarea la Fațã prãznuitã la 6 august.
Locurele reprezintã din punct de vedere al așezãrii lui și al Duhului celor ce-l locuiesc un model de viațã monasticã.
Mãnãstirea Locurele se aflã într-o poianã largã din mijlocul pãdurii la altitudinea de 780 de metri.
Poiana în care este construit Schitul are ca strãjeri Muntele Silva la sud și culmile Parângului la nord-est.
Credincioșii care vin sã se roage la Mãnãstirea Lainici și nu urcã spre vârful Muntelui Gropu la Mãnãstirea Locurele au ce regreta.
Drumul pietruit spre acesta pornind puțin mai la nord de Mãnãstirea Lainici este odihnitor și se parcurge ușor de cãtre pelerini.
Din punct de vedere teritorial Schitul aparține de comuna Schela fiind situat pe o stâncã la circa cinci kilometri de Mãnãstirea Lainici accesul fãcându-se pe un drum forestier uneori greu accesibil pentru autoturisme.
Legat de numele acestui loc putem spune urmãtoarele :Mãnãstirea Locurele își trage numele de la "Locurel" care înseamnã "poienițã de munte" dar pisania se referã la sfântul schit cu numele de "Locuri Rele" ceea ce ne face sã presupunem cã odatã cu vremea prin pronunție a devenit Locurele.
Asupra denumirii schitului pot apãrea unele confuzii.
El nu se numește schitul Locuri Rele cum greșit apare în unele publicații denumirea corectã a sa fiind "Locurele" adicã "locuri mai mici pentru rugãciune".
Schitul "Locurele" a fost vizitat și de scriitorul Alexandru Vlahuțã acesta fiind pomenit în a sa lucrare "România Pitoreascã".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu