Cuviosul Teoctist a fost un mare ascet și un sfânt monah ortodox care a trãit la sfârșitul secolului al IV-lea (al 4-lea) și începutul secolului al V-lea (al 5-lea ) în Palestina .
Prãznuirea lui în Biserica Ortodoxã se face la 3 septembrie .
Cuviosul Teoctist din Palestina este altul decât cuviosul Teoctist din Sicilia (prãznuit la 4 ianuarie ).
Cuviosul Teoctist a trãit într-o oazã din pustia iudeii numitã Wadi Mukellik .
La început a fost împreunã-nevoitor cu Sfântul Eftimie cel Mare (prãznuit la 20 ianuarie ) .
Dragostea unuia fațã de celãlalt a crescut într-atât încât pãreau douã trupuri cu un singur suflet .
Cei doi se asemãnau foarte mult în virtuți și sfințenie sprijinindu-se reciproc în nevoințe .
În fiecare an dupã Boboteazã se retrãgeau în deșert pentru a se ruga în pustietate și se întorceau la chiliile lor în Duminica Floriilor .
Dupã cinci ani petrecuți împreunã Sfinții Eftimie și Teoctist s-au retras în deșert pe durata Postului Mare descoperind în wadi (oaza) din pustia Cutila pe un versant abrupt o peșterã mare care a devenit mai târziu Bisericã .
Ei au decis sã rãmânã acolo fiind convinși cã aceea era voia Domnului .
Petrecând izolați de lume trãiau mâncând ierburi sãlbatice .
Însã Dumnezeu nu dorea ca aceste candele luminoase sã rãmânã necunoscute .
El dorea ca și ceilalți sã se bucure de înțelepciunea și sfințenia lor .
Astfel într-o zi niște pãstori din Betania i-au descoperit pe cei doi și au alergat și au spus și altora din sat despre ei .
Nu peste mult timp ei au fost vizitați de mulți oameni ba chiar și de cãlugãri care veneau din alte mãnãstiri și care doreau sã rãmânã sub ascultarea lor .
Adunându-se mulți cãlugãri sfinții au fost nevoiți sã ridice și organizeze o mãnãstire deasupra Bisericii din peșterã mai întâi cu rânduialã de lavrã (viațã "de sine ") transformatã ulterior în chinovie (viațã "de obște ") .
Teoctist a devenit egumenul mãnãstirii iar Sfântul Eftimie a continuat sã trãiascã în singurãtate în peșterã .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu