S-a ajuns la manastire la lasarea serii dupa ce s-a strabatut printre nameti un drum asfaltat care pleca chiar din oras .
Acea sambata seara avea un aer sclipitor :pomii erau tavaliti in zaharul pudra al zapezii ce tocmai cazuse dealul la poalele caruia se afla asezamantul reverbera o respiratie proaspata si rece linistea era desavarsita(tocmai buna pentru cativa Psalmi) siluetele negre ale fratilor sfidau albul rasfrant in irizari surprinzatoare.
Numai cateva mate -alintate-trageau la manseta pantalonului a dezmierdare.
Parintele staret a cucerit de la prima aparitie de la primele cuvinte.
Si acum cand se scriu aceste randuri se simte ca atunci atmosfera acelei intalniri.
Persoana duhovniceasca bine constituita flancat de o obste selectata si hotarata de Parintele Ghelasie desfide ideea de neputinta de om cazut sub vremi.
Chiar daca vadeste un profil trupesc destul de fragil s-ar spune ca este reprezentantul Bisericii Luptatoare la acest sfarsit de lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu