Mãnãstirea Neamț este așezatã la o distanțã de 12 kilometri nord-vest fațã de Cetatea Neamțului pe valea râușorului Nemțișor.
Mãnãstirea Neamț mai este numitã și "Ierusalimul ortodoxiei române".
Izvoare istorice care sã determine cu exactitate timpul și împrejurãrile în care ea a luat ființã nu existã.
Tradiții locale puternice în mai multe versiuni dovedesc existența mãnãstirii la sfârșitul celui de-al XIV-lea secol.
O inscripție de pe un clopot din veacul al XIX-lea spune :"Acest clopot s-au vãrsat din materialul clopotului fãcut la 1393 de domnul Ștefan cel dintâi și care s-au topit la arderea mãnãstirii Neamțu 1862 noiembrie 20".
În tradiția localã înregistratã și de cronicari se pomenește însã de niște cãlugãri care ar fi venit de prin pãrțile Dunãrii -unii spun cã acești cãlugãri ar fi fost discipolii lui Nicodim organizatorul vieții mãnãstirești în Țara Româneascã -și ar fi întemeiat un schit chiar cu un veac mai înainte.
Acești ucenici au ridicat aici o Bisericã din lemn numitã de istorici "Biserica albã" pe locul de azi al Bisericii "Bogoslovul" din cimitirul mãnãstirii construitã mult mai târziu în anul 1835.
Primul document scris ce ni s-a pãstrat despre mãnãstirea Neamț este actul din 7 ianuarie 1407 din vremea lui Alexandru cel Bun dat de acel "Vlãdica Iosif" rudã apropiatã a lui Petru Mușat ajuns primul Mitropolit al Moldovei.
Acest act aratã cã la data pomenitã mãnãstirea Neamț era înzestratã cu douã sate dãruite de Petru Mușat douã mori douã vii și mai avea și cãrți odãjdii și vase.
Faptul acesta vine sã confirme existența ei cu un personal destul de numeros încã la acea datã.
Tot Petru Mușat a zidit și prima Bisericã din piatrã pe locul unde se gãsea pânã nu demult Biserica.
Dupã cutremurul din 1471 ctitoria lui fiind zdruncinatã din temelii Sfântul Ștefan cel Mare
va înãlța o nouã Bisericã alãturi de cea veche și care va fi sfințitã cu alai mare dupã izbânda de la Codrii Cosminului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu