Fiecare loc in lume isi are taina si istoria lui pe care Bunul Dumnezeu o randuieste dupa puterea si intelepciunea sa .
Despre existenta unui asezamant monahal in apropierea Caransebesului nu avem nici o marturie scrisa .
Exista insa o traditie pastrata din generatie in generatie in legatura cu o cruce numita "Crucea verde " si un izvor de apa numit "Izvorul calugarului "ceea ce vrea sa spuna ca vreodata prin aceasta zona s-a nevoit vreun Cuvios pustnic sau Calugar .
Faptul ca in cetatea Caransebesului inca din secolul al XIV-al XV-lea este atestata documentar existenta unui centru Episcopal vine sa intareasca parerea ca trebuiau sa existe si asezaminte monahale nu mari ca cele din Moldova deoarece istoria Banatului a fost vitrega in ceea ce priveste soarta Bisericii si a romanilor .
Sa ne gandim la faptul ca in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea din porunca imparatesei Maria Tereza au fost distruse numeroase asezaminte monahale din Transilvania si Banat .
Numai asa ne putem explica ca pana in vremurile noastre zona Banatului era foarte saraca in ceea ce priveste viata monahala .
Istoria asezamantului monahal din Teiusul Caransebesului incepe o data cu aprobarea data de Consiliul Eparhial si Adunarea Eparhiala din toamna anului 1998 fiind numit egumen Prea Cuviosul Parinte Iustinian Tibil absolvent al Facultatii de Teologie din Arad originar din partile Maramuresului.
Dorind sa construiasca o manastire parintele Iustinian a luat legatura cu Parintele Rusalin Simeria si fiul sau Petru din Caransebes care au donat un hectar de pamant pentru noul asezamant .
La putin timp familia Ioana si Mihai Tomescu au donat inca un hectar .
In luna lui ianuarie 1999 parintele Iustinian impreuna cu Prea Sfintitul Doctor Laurentiu Streza Episcopul Caransebesului au mers la fata locului pentru a vedea terenul si a stabili locul unde sa fie ridicat viitorul asezamant monahal .
Locul era inconjurat de paduri de tei si gandul -spune parintele Iustinian ne-a dus la vremea cand acestia erau infloriti .
Numai ca indata si-au venit la realitate :terenul era pustiu plin de spini si de buruieni uscate .
Nu s-a descurajat si la indemnul Prea Sfintitului Laurentiu parintele Iustinian s-a angajat trup si suflet la intruparea gandului sau hotarandu-se ca noua asezare monahala sa fie pusa sub purtarea de grija a Maicii Domnului decizandu-se ca hramul Schitului sa fie pus sub ocrotirea Maicii Domnului praznuirea hramului facandu-se la 15 august cand sarbatorim Adormirea Maicii Domnului .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu