Mãnãstirea Stirigoi este o mãnãstire ortodoxã din România cu hramul Înãlțarea Domnului situatã în comuna Zemeș din județul Bacãu pe platoul Muntelui Chiliilor ce aparține culmii Runcul Stânelor din Munții Tarcãu.
Tradiția oralã consemneazã cã în secolul al XVII-lea aici au viețuit câțiva pustnici ce locuiau în chilii construite fiecare pe câte o colinã de unde și denumirea de Muntele Chiliilor.
Vârful acestui munte se numește Stirigoi dupã o plantã otrãvitoare care se gãsește în aceastã zonã-numitã stirigoaie și care a influențat toponimia locurilor.
Vietuirea cãlugãrilor de pe Muntele Chiliilor din secolul al XVII-lea -consemnatã de tradiția oralã a fost succedatã conform surselor istorice -în 1924 de refugierea aici -pe fondul divergențelor de ordin canonic -privind trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian a unei obști de 10-12 cãlugãrițe.
În anul 1937 -de aceastã datã cu asentimentul Bisericii Ortodoxe și cu susținerea financiarã a sondorilor de la schelele petroliere din zonã se reînființeazã aici un schit de maici.
Acesta a fost distrus de un incendiu în 1956 și reconstruit un an mai târziu cu contribuția populației locale.
Doi ani mai târziu în urma Decretului 410 printre mãnãstirile desființate de autoritãțile comuniste se numãrã și cea din Zemeș.
Anul 1987 a adus cu el tentativa de redeschidere a mãnãstirii Stirigoi sub îndrumarea Ieromonahului Natanail Amucelniței dar ritualul de resfințire a avut loc abia în 1993.
În 1994 este numit aici Stareț Protosinghelul Emilian Ciobanu.
Lucrãrile de renovare ale construcțiilor atacate de ciuperca lemnului de brad continuã și ulterior se ridicã în curte o cruce înaltã din metal -electrificatã în memoria eroilor revoluției din 1989.
Din pãcate în 30 ianuarie 2008 un nou incendiu a distrus Biserica de lemn a mãnãstirii.
Biserica (veche) de lemn acoperitã cu dranițã cu plan cruciform și 3 turle -una mare și alte douã mai mici oarbe pe pridvor era situatã pe o temelie de piatrã.
Pridvorul în care intrarea se face dinspre vest printr-o ușã din stejar cu o cruce sculptatã pe fața exterioarã era închis și cu pardosealã de ciment mozaicat .
Intrarea în pronaos se fãcea tot printr-o ușã din stejar -sculptatã pe ambele fețe iconostasul deasemeni era din lemn sculptat.
Exista și un pridvor deschis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu