Cuviosul părintele nostru Memnon s-a dat din tinerețe lui Dumnezeu și s-a făcut locaș curat al Sfântului Duh pentru că a supus pe trup duhului omorându-și patimile cu petrecerea cea aspră în multe osteneli și a fost mai mare al călugărilor .
Iar pentru viața sa asemenea cu îngerii a luat de la Dumnezeu dar îndestulat de faceri de minuni căci tămăduia boli netămăduite și făcea multe minuni .
Pentru că în loc uscat a scos izvor de apă cu rugăciunea sa o corabie înviforându-se și afundându-se în învăluirile mării prin arătarea sa a izbăvit-o de la înecare de multe ori lăcustele ce năvăliseră și prăpădeau tot felul de roduri și iarbă le-a izgonit și altele preaslăvite minuni făcea .
De aceea s-a numit făcător de minuni și nevoindu-se în pustnicie mulți ani și plăcând lui Dumnezeu prin viața lui cea îmbunătățită s-a dus bucurându-se la Domnul pe care L-a iubit .
Dar nu numai în viața sa ci și după mutare făcea minuni.
Pentru că de la mormântul lui se dădeau tămăduiri de toate bolile și prin chemarea numelui cuviosului se goneau lăcustele și toată vătămarea diavolească preamărind pe alesul Său Dumnezeu cel slăvit între sfinții Săi .
Amin .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu