SSfântul Martir Pafnutie a fost chemat din Egipt și s-a nevoit în deșert .
În timpul persecuțiilor lui Dioclețian (284-305 ) guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfântul Pafnutie să îi fie adus înainte .
Sfântul neașteptând după aceștia ce au fost trimis să îl aducă s-a înfățișat înaintea guvernatorului pentru a mărturisi pe Hristos și pentru a primi muceniceștile cazne .
Dintre soldații care l-au pus la cazne Dionisie și Callimachi văzând puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe mucenic neatins au crezut în Hristos Mântuitorul ei înșiși faptă pentru care le-au fost tăiate capete .
După aceste cazne Sfântul Pafnutie a fost aruncat în închisoare unde dintre cei închiși aduce la Hristos un număr de 40 aceștia fiind și ei martirizați prin arderea de vii .
După o vreme Sfântul Pafnutie a fost lăsat liber nevătămat arătându-se prin grija lui Hristos iar un creștin pe nume Nestorie l-a primit pe dânsul la sine .
Acesta împreună cu familia sa primind îndrumarea cea duhovnicească a sfântului au ajuns în curând dintre cei mai râvnitori în credință iar până într-un sfârșit au primit moartea cea mucenicească .
Sfântul a fost sfătuitor și a întărit în credință
mulți alți creștini pentru a-L mărturisi pe Hristos și pentru a primi de la Dumnezeu binecuvântatele cazne .
Unii au fost tăiați cu săbiile alții arși de vii 546 a fost numărul acestora .
Sfântul însuși a fost aruncat de călăi într-un râu cu o piatră atârnată de gât dar minune s-a arătat plutind acesta la mal cu piatra .
Până în sfârșit l-au trimis pe Sfântul Mucenic înaintea lui Dioclețian însuși împăratul ordonând ca Sfântul să fie răstignit într-un smochin .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu