În vremea împãrãției lui Traian cinci fecioare canonice care trãiau într-un loc retras de sihãstrie pãzind toate poruncile lui Dumnezeu -pentru aceasta se chemau canonice -aveau și ca îndatorire strângerea moaștelor sfinților ungerea lor cu mir și înfãșurarea lor în pânze curate dupã care le aduceau și le așezau în locul de sihãstrie în care trãiau ele .
Aflând de acest lucru fiica împãratului Traian al cãrei nume era Drosida a venit la aceste fecioare pe ascuns pe când cei ce pãzeau camerele de dormit împãrãtești fuseserã cuprinși de somn .
Ea a adus cu sine o hainã de mult preț și a cerut acelor fecioare ca sã o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfânt din locul în care fusese aruncat .
Adrian logodnicul Drosidei care era și sfetnic al împãratului a cerut sã se punã soldați de pazã lângã trupurile creștinilor morți ca sã cunoascã cine sunt cei care ridicã trupurile lor .
Paznicii stând de veghe au prins pe cele cinci femei și împreunã cu ele și pe Drosida .
Fãcându-se ziuã le-au adus pe ele înaintea împãratului .
Împãratul vãzând laolaltã cu cele cinci femei și pe Drosida s-a înspãimântat și a poruncit ca aceasta sã fie ținutã sub pazã doar se va cãi de ceea ce a fãcut iar pe celelalte cinci femei canonice a poruncit sã le arunce într-un vas cu aramã topitã .
Din aramã amestecatã cu țarina celor cinci femei s-au construit fundurile vaselor celor mari de aramã ale bãilor obștești ridicate atunci din nou de împãrat spre desfãtarea închinãtorilor la idoli .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu