Sceptrul împãrãției Romei luându-l cu nevrednicie pãgânul Dioclețian foarte mult se silea la necurata slujbã idoleascã .
El mai întâi cinstea pe Apolon vrãjitorul ca și cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor sã fie .
Pentru cã diavolul petrecând în acel idol neînsuflețit dãdea rãspunsuri la cei ce-l întrebau cu minciunã proorocind despre cele ce vor sã fie deși niciodatã nu se împlineau proorociile lui .
Odatã întrebând Dioclețian pe Apolon despre un lucru diavolul i-a dat un rãspuns ca acesta :"Nu pot cu adevãrat ca mai înainte sã-ți spun cele ce vor sã fie cãci împiedicare îmi fac oamenii cei drepți pe Pãmânt și pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capiști pentru cã drepții sleiesc a noastrã putere .
Deci a întrebat Dioclețian pe slujitori :"Cine sunt drepții aceia de pe Pãmânt din pricina cãrora zeul Apolon nu poate sã prooroceascã ?"
Iar slujitorii i-au rãspuns :"Creștinii cei drepți sunt aceia ".
Aceasta auzind-o Dioclețian s-a umplut de mânie și de iuțime asupra creștinilor și prigonirea cea de deasupra lor care abia încetase a ridicat-o iarãși .
Și îndatã a trimis sabia sa prigonitoare asupra oamenilor lui Dumnezeu celor drepți nevinovați și fãrã prihanã cu poruncã ucigãtoare în toate pãrțile stãpânirii sale .
Și puteai sã vezi atunci închisorile barbarilor tâlharilor și ale fãcãtorilor de rușine deșarte însã erau pline de cei ce mãrturiseau pe adevãratul Dumnezeu .
Puteai sã vezi felul caznelor celor mai înainte obișnuite lepãdându-se ca simple iar altele noi și mai cumplite aflându-se prin care în toate zilele mulțimea creștinilor era schingiuitã pretutindeni .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu