Sfântul Martir Pafnutie a fost chemat din Egipt și s-a nevoit în deșert .
În timpul persecuțiilor lui Dioclețian guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfântul Pafnutie sã îi fie adus înainte .
Sfântul neașteptând dupã aceștia ce au fost trimis sã îl aducã s-a înfãțișat înaintea guvernatorului pentru a mãrturisi pe Hristos și pentru a primi muceniceștile cazne .
Dintre soldații care l-au pus la cazne Dionisie și Calimachi vãzând puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe mucenic neatins au crezut în Hristos Mântuitorul ei înșiși faptã pentru care le-au fost tãiate capetele .
Dupã aceste cazne Sfântul Pafnutie a fost aruncat în închisoare unde dintre cei închiși aduce la Hristos un numãr de 40 aceștia fiind și ei martirizați prin arderea cea de vii .
Dupã o vreme Sfântul Pafnutie a fost lãsat liber nevãtãmat arãtându-se prin grija lui Hristos iar un creștin pe nume Nestorie l-a primit pe dânsul la sine .
Acesta împreunã cu familia sa primind îndrumarea cea duhovniceascã a Sfântului au ajuns în curând dintre cei mai râvnitori în credințã iar pânã într-un sfârșit au primit moartea cea muceniceascã .
Sfântul a fost sfãtuitor și a întãrit în credințã mulți alți creștini pentru a-L mãrturisi pe Hristos și pentru a primi de la Dumnezeu binecuvântatele cazne .
Unii au fost tãiați cu sãbiile alții arși de vii 546 a fost numãrul acestora .
Sfântul însuși a fost aruncat de cãlãi într-un râu cu o piatrã atârnatã de gât dar minune s-a arãtat plutind acesta la mal cu piatra .
Pânã în sfârșit l-au trimis pe Sfântul Mucenic înaintea lui Dioclețian însuși împãratul ordonând ca Sfântul sã fie rãstignit într-un smochin .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu