Marea Schismã din 1054 este un eveniment ce a împãrțit creștinismul în douã mari ramuri vesticã (catolicã ) și esticã (ortodoxã ) .
Anul în care s-a petrecut este 1054 deși tensiunile datau de multã vreme între creștinãtatea latinã și cea greacã .
Principalele cauze rezidã în disputele asupra autoritãții papale și inserãrii clauzei Filioque în Crezul de la Niceea deși au existat și cauze minore cum ar fi disputele legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni sau de alte practici liturgice .
Încã de la începuturi Biserica a acordat un statut special unor episcopi numiți Patriarhi :Episcopul Romei Episcopul Alexandriei și Episcopul Antiohiei .
Lor li s-au alãturat Episcopul Constantinopolului și Episcopul Ierusalimului confirmați în cadrul Conciliului din Calcedon din 451 .
Patriarhii erau superiori celorlalți Episcopi ai Bisericii .
În timp ce Constantinopolul se baza în solicitarea unei poziții mai înalte pe argumentul cã era "Noua Romã " Patriarhul Romei considera cã el ca succesor al Sfântului Petru primul dintre Apostoli trebuia sã aibã întâietate .
Dezbinarea Imperiului Roman a contribuit și ea la dezbinarea din sânul Bisericii .
Teodosie cel Mare care a murit în anul 395 a fost ultimul împãrat care a domnit peste un Imperiu Roman unit; dupã moartea sa teritoriul a fost împãrțit în douã jumãtãți esticã și vesticã fiecare având propriul împãrat .
La sfârșitul secolului al V-lea (al 5-lea ) Imperiul Roman de Apus se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice în timp ce Imperiul Roman de Rãsãrit (Bizantin ) se bucura de o relativã stabilitate .
Astfel unitatea politicã a fost prima care a cedat .
Papa Leon al IX-lea(al 9 lea) (1049-1054) și Patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie au desãvârșit ruptura dintre cele douã Biserici în anul 1054 în urma unor dezacorduri ireconciliabile (lupta pentru supremație în lumea creștinã divergențe teologice etc .)
Aceastã rupturã a rãmas cunoscutã în istorie sub numele de Marea Schismã .
Astfel au apãrut douã Biserici distincte una occidental-latinã (Biserica Catolicã ) condusã de Papã și una oriental-greceascã (Biserica Ortodoxã ) condusã de Patriarhul Constantinopolului .
Din aceastã perioadã este inițiatã o adevãratã competiție între cele douã Biserici .
Fiecare dintre ele va încerca sã-și extindã aria de influențã și sã mãreascã numãrul credincioșilor aflați sub ascultarea sa .
De asemenea Patriarhul Constantinopolului este și în prezent considerat de cãtre Bisericile Ortodoxe drept șef onorific simbolic al ortodoxiei .
Este binecunoscutã poziția "Primul dintre egali " pe care o are fiecare fațã de celelalte Biserici autocefale aflate în deplinã comuniune liturgicã .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu