Dupã 300 de ani de suferințe și de prigoniri Biserica creștinã s-a putut bucura
și de zile mai senine mai ales în zilele de domnie ale împãratului Constantin cel Mare .
Îndemnat și de împãrãteasa Elena mama sa care era o creștinã cu fricã de Dumnezeu Constantin cel Mare a arãtat multã dragoste pentru creștini și a oprit persecuțiile împotriva lor .
Constantin cel Mare stãpânea numai partea apuseanã a Împãrãției Romane .
Spre sud în pãrțile Italiei de azi domnea Maxențiu care era un mare dușman al creștinismului Maxențiu îl dușmãnea de moarte și pe Constantin și în ascuns lucra la dãrâmarea puterii lui .
Din aceste pricini între cei doi împãrați s-a iscat un rãzboi .
Constantin cel Mare a pornit cãtre Maxențiu .
Oastea lui nu era prea numeroasã dar avea cu ea nãdejde în victorie cãci ostașii lui Constantin erau în cea mai mare parte creștini .
În drum spre câmpul de bãtãlie lui Constantin i s-a arãtat la amiazã deasupra o cruce strãlucitoare pe care stã scris :"Prin acest semn vei învinge !".
În noaptea urmãtoare Mântuitorul Hristos i s-a arãtat în vis și îi spuse cã Sfânta Cruce are sã-i fie semn de izbândã .
A doua zi la porunca lui Constantin pe toate steagurile s-a cusut semnul crucii iar ostașii l-au așezat pe coifurile și pe scuturile lor .
Într-adevãr Constantin cel Mare a ieșit biruitor din luptã și în chipul acesta a ajuns stãpân peste partea de sud a Împãrãției Romane .
În semn de prețuire pentru creștini Constantin a alcãtuit un act foarte important cunoscut sub numele de " Edictul de la Milan " (în anul 313).
Prin el li se dãdea creștinilor dreptul de a se închina în libertate deplinã .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu