Pe vremea dreptcredinciosilor Arcadie si Onorie a fost in Roma cea veche un barbat dreptcredincios anume Eufimian mai mare intre boieri si foarte bogat .
El avea trei mii de slugi care purtau haine de matase si braie de aur .
Dar nu avea fii fiindca femeia lui era neroditoare .
Si era bun acel om pazind poruncile lui Dumnezeu cu dinadinsul postea in toate zilele pana la al noualea ceas punea trei mese in casa sa sarmanilor vaduvelor saracilor strainilor si bolnavilor iar el intr-al noualea ceas se ospata impreuna cu monahii cei straini .
Iar daca se intampla in vreo zi sa aiba putini saraci la mesele puse inaintea lor si de i se intampla ca prea putina milostenie sa dea saracilor din obisnuitele sale indurari atunci cazand la Pamant inaintea lui Dumnezeu zicea :"Nu sunt vrednic sa umblu pe Pamantul Dumnezeului meu "!
Sotia lui se numea Aglaida femeie binecredincioasa si tematoare de Dumnezeu milostiva si induratoare catre saraci insa fiind stearpa se ruga lui Dumnezeu zicand :"Doamne pomeneste-ma pe mine nevrednica roaba Ta si dezleaga-mi nerodirea ca sa ma invrednicesc a ma numi mama de fii da-ne fii ca sa putem avea mangaiere in viata noastra impreuna cu barbatul meu si sprijinitor la batranetile noastre ".
Aducand-si aminte Dumnezeu de dansa dupa mila Sa a daruit rod pantecelui ei ca a nascut fiu si s-a veselit barbatul ei si au botezat pe prunc numindu-l Alexie .
Iar cand a fost pruncul de sase ani l-au dat sa invete carte si in graba a invatat retorica gramatica si cartile bisericesti .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu