Situata la limita de nord-est a Iasului medieval Manastirea Golia apare ca o puternica fortareata medievala de aparare cu ziduri si turnuri de incinta cu porti mari din metal si lemn la intrarea sub turn si in Biserica.
Biserica "Inaltarea Domnului" este ctitorita de marele logofat Ioan Golia in secolul al XVI-lea.
Denumirea de Manastirea Golia apare pentru prima data intr-un act intarit de domnitorul Ieremia Movila in anul 1606 cand lacasul Bisericesc este inchinat manastirii Vatoped din Sfantul Munte.
La 1650 Voievodul Vasile Lupu hotaraste transformarea radicala a asezamantului cazut in ruina.
Rezidirea s-a facut dupa conceptia arhitecturala a vechii Biserici si a fost terminata de fiul sau Stefanita Voda la 1660.
Acestia sunt mentionati drept ctitori de inscriptie in slavona aflata in Biserica la 1660.
Zidul imprejmuitor ii este atribuit lui Vasile Lupu probabil ca cel ce a incheiat lucrarea iar turnurile de colt (bastioane) sunt adaugate de Gheorghe Duca ctitorul manastirii Cetatuia.
In secolul al XVIII-lea asezamantul sufera mai multe stricaciuni provocate de incendii.
Cutremurul din 1738 a cauzat daramarea partii superioare impreuna cu turlele chiar in timpul reparatiilor.
La 1838 Staret fiind Grigore Irinopolios se reface catapeteasma asa cum apare pana astazi.
Cazuta in ruina dupa secularizare (1863) manastirea a fost inchisa intre anii 1900-1947 devenind apoi Biserica Parohiala pana in 1992 cand si-a recapatat destinatia straveche.
Exteriorul Bisericii "Inaltarea Domnului" tradeaza influenta Renasterii tarzii prin intermediul Galitiei :edificiu de tip clasic din blocuri de piatra fatuita strajuit de pilastri corintici (cu capiteluri in frunza de acant) si cornisa in stil Baroc sustinuta de console.
Acoperisul este o aglomerare de turle turele si cupole dispuse in linie si sustinute de arcaturi etajate (kokosiniki).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu