LFiecare loc in lume isi are taina si istoria lui pe care Bunul Dumnezeu o randuieste dupa puterea si intelepciunea Sa .
Despre existenta unui asezamant monahal in apropierea Caransebesului nu exista nicio marturie scrisa.
Exista insa o traditie pastrata din generatie in generatie in legatura cu o cruce numita "Crucea verde" si un izvor de apa numit "Izvorul calugarului" ceea ce vrea sa spuna ca vreodata prin acea zona s-a nevoit vreun pustnic sau calugar.
Faptul ca in cetatea Caransebesului inca din secolele al XIV-lea al XV-lea este atestata documentar existenta unui centru episcopal vine sa intareasca parerea ca trebuia sa existe si asezaminte monahale nu mari ca cele din Moldova deoarece istoria Banatului a fost vitrega in ceea ce priveste soarta Bisericii si a romanilor.
Sa ne gandim la faptul ca in a doua jumatate a secolului XVIII din porunca imparatesei Maria Tereza au fost distruse numeroase asezaminte din Transilvania si Banat.
Numai asa putem explica faptul ca pana in vremurile noastre zona Banatului era foarte saraca in ceea ce priveste viata monahala.
Istoria asezamantului monahal din Teiusul Caransebesului incepe odata cu aprobarea data de Consiliul Eparhial si Adunarea Eparhiala din toamna anului 1998 fiind numit Egumen Prea Cuviosul Parinte Iustinian Tibil absolvent al Facultatii de Teologie din Arad originar din partile Maramuresului.
Dorind sa construiasca o manastire parintele Iustinian a luat legatura cu parintele Rusalin Simeria si cu fiul sau Petru din Caransebes care au donat un hectar de pamant pentru noul asezamant.
La putin timp familia Ioana si Mihai Tomescu au donat inca un hectar .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu