La izvoarele Ialomitei se nevoiau sihastrii inca din secolul XV.
Incepand cu secolul XVI numarul lor s-a marit odata cu dezvoltarea vietii isihaste in Muscel Arges si la poalele Muntilor Fagaras.
Manastirea Ialomitei a fost ridicata in secolul al XVI-lea chiar la intrarea in Pestera Ialomitei fiind ctitoria voievodului Tarii Romanesti Mihnea cel Rau .
In adancul pesterii la aproximativ 200 de metri se afla o piatra numita "Piatra Altarului" unde dupa traditie sihastrii savarseau cele sfinte.
Constructia de lemn de la intrarea in Pestera Ialomitei a ars in 1818 fiind reconstruita de preotul Gheorghe Ion Baltag si ieromonahul Gherontie din Petrosita.
In jurul ei se aflau mai multe chilii in care se nevoiau cuviosii calugari.
In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit in Pestera Mica un sihastru caruia nu i se cunoaste numele si nici locul unde s-a savarsit impreuna cu un urs fiind singurul caz in monahismul romanesc cand un sihastru se nevoieste si este slujit de animale salbatice.
Actualul schit aflat aproape de Pestera Ialomitei a fost ridicat in 1901 de mai multi ctitori si cu participarea ciobanilor din zona ctitorul principal fiind Ieronim al II-lea.
Biserica a fost sfintita in 1911 de Staretul Dionisie al manastirii Sinaia cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale mitropolit Atanasie.
Biserica a mai fost distrusa in 1961 insa prin grija Patriarhului Justinian si cu cheltuiala preotului Macarie Marinoiu si a Preotului Dumitru Breajcu a fost restaurata .
In 1994 s-a inceput constructia unei noi Biserici tot la intrarea in pestera iar la 29 iunie 1996 a fost sfintita de Inalt Prea Sfintitul arhiepiscop Vasile Costin cu hramul "Sfintii Apostoli Petru si Pavel " .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu